opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

însămărat, ~ă a [At: VISSARION, B. 118 / Pl: ~ați, ~e / E: însămăra] Care este cu samarul în spinare Si: înșeuat.

ÎNSĂMĂRAT, -Ă, însămărați, -te, adj. (Popular) Care poartă samarul în spate, căruia i s-a pus samarul. V. înșeuat. Văzu la umbra copacului dormind un om gras, bine îmbrăcat, și lîngă el, o cămilă însămărată, ce mînca frunze din pom. VISSARION, B. 118. Pleacă Costea la Galați Cu măgarii însămărați. PĂSCULESCU, L. P. 295.

ÎNSĂMĂRAT, -Ă, însămărați,- te, adj. (Pop.) Care poartă samarul, căruia i s-a pus samarul. – V. însămăra.

însămărat a. cu samarul în spinare: cu catârii însămărați POP.

însămăra vt [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / Pzi: ~rez / E: în- + samar] (Înv) A pune samarul pe măgar sau pe catâr.

ÎNSĂMĂRA, însămărez, vb. I. Tranz. (Popular) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). V. înșeua. Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513.

ÎNSĂMĂRA, însămărez vb. I. Tranz. (Pop.) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). – Din în- + samar.

însămăréz v. tr. (d. samar). Încarc cu samaru, vorbind de vite.

Arhaisme și regionalisme

însămărat, însămărată, adj. (reg.) cu samarul în spinare, înșeuat cu samarul.

însămăra, însămărez, vb. I (reg.) a pune samarul (pe măgar, pe catâr), a înșeua, a întărnița.

Intrare: însămărat
însămărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însămărat
  • ‑nsămărat
  • însămăratul
  • însămăratu‑
  • ‑nsămăratul
  • ‑nsămăratu‑
  • însămărată
  • ‑nsămărată
  • însămărata
  • ‑nsămărata
plural
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămărații
  • ‑nsămărații
  • însămărate
  • ‑nsămărate
  • însămăratele
  • ‑nsămăratele
genitiv-dativ singular
  • însămărat
  • ‑nsămărat
  • însămăratului
  • ‑nsămăratului
  • însămărate
  • ‑nsămărate
  • însămăratei
  • ‑nsămăratei
plural
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămăraților
  • ‑nsămăraților
  • însămărate
  • ‑nsămărate
  • însămăratelor
  • ‑nsămăratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: însămăra
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însămăra
  • ‑nsămăra
  • însămărare
  • ‑nsămărare
  • însămărat
  • ‑nsămărat
  • însămăratu‑
  • ‑nsămăratu‑
  • însămărând
  • ‑nsămărând
  • însămărându‑
  • ‑nsămărându‑
 singular plural
  • însămărează
  • ‑nsămărează
  • însămărați
  • ‑nsămărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însămărez
  • ‑nsămărez
 (să)
  • însămărez
  • ‑nsămărez
  • însămăram
  • ‑nsămăram
  • însămărai
  • ‑nsămărai
  • însămărasem
  • ‑nsămărasem
a II-a (tu)
  • însămărezi
  • ‑nsămărezi
 (să)
  • însămărezi
  • ‑nsămărezi
  • însămărai
  • ‑nsămărai
  • însămărași
  • ‑nsămărași
  • însămăraseși
  • ‑nsămăraseși
a III-a (el, ea)
  • însămărează
  • ‑nsămărează
 (să)
  • însămăreze
  • ‑nsămăreze
  • însămăra
  • ‑nsămăra
  • însămără
  • ‑nsămără
  • însămărase
  • ‑nsămărase
plural I (noi)
  • însămărăm
  • ‑nsămărăm
 (să)
  • însămărăm
  • ‑nsămărăm
  • însămăram
  • ‑nsămăram
  • însămărarăm
  • ‑nsămărarăm
  • însămăraserăm
  • ‑nsămăraserăm
  • însămărasem
  • ‑nsămărasem
a II-a (voi)
  • însămărați
  • ‑nsămărați
 (să)
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămărarăți
  • ‑nsămărarăți
  • însămăraserăți
  • ‑nsămăraserăți
  • însămăraseți
  • ‑nsămăraseți
a III-a (ei, ele)
  • însămărează
  • ‑nsămărează
 (să)
  • însămăreze
  • ‑nsămăreze
  • însămărau
  • ‑nsămărau
  • însămărară
  • ‑nsămărară
  • însămăraseră
  • ‑nsămăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însămărat, însămăratăadjectiv

  • 1. popular Care poartă samarul în spate, căruia i s-a pus samarul. DLRLC DLRM
    • format_quote Văzu la umbra copacului dormind un om gras, bine îmbrăcat, și lîngă el, o cămilă însămărată, ce mînca frunze din pom. VISSARION, B. 118. DLRLC
    • format_quote Pleacă Costea la Galați Cu măgarii însămărați. PĂSCULESCU, L. P. 295. DLRLC
etimologie:
  • vezi însămăra DLRM

însămăra, însămărezverb

  • 1. popular A pune samarul (pe măgar sau pe catâr). DLRLC DLRM
    • format_quote Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513. DLRLC
etimologie:
  • în- + samar DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.