4 definiții pentru însăcurat

Explicative DEX

însăcurat, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 170/14 / Pl: ~ați, ~e / E: în- + lat securus + -at] (Mar; rar) Asigurat.

Arhaisme și regionalisme

însăcurat, însăcurată, adj. (reg.) asigurat.

însăcurát, -ă, însăcurați, -te, adj. (reg.) 1. Asigurat. 2. Interzis, cu interdicție; condamnat: „...că el [Vasile Lucaciu] n-o fo' slobod să se vadă, că el o fo' însăcurat din patru țări” (Papahagi, 1925: 323). – Din în- + lat. securus + suf. -at (MDA).

însăcurat, -ă, însăcurați, -te, adj. – (reg.) 1. Asigurat. 2. Interzis, cu interdicție; condamnat: „...că el [Vasile Lucaciu] n-o fo’ slobod să se vadă, că el o fo’ însăcurat din patru țări” (Papahagi, 1925: 323; Sat Șugatag). (Maram.). – Din în- + lat. securus + -at (MDA).

Intrare: însăcurat
însăcurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însăcurat
  • ‑nsăcurat
  • însăcuratul
  • însăcuratu‑
  • ‑nsăcuratul
  • ‑nsăcuratu‑
  • însăcura
  • ‑nsăcura
  • însăcurata
  • ‑nsăcurata
plural
  • însăcurați
  • ‑nsăcurați
  • însăcurații
  • ‑nsăcurații
  • însăcurate
  • ‑nsăcurate
  • însăcuratele
  • ‑nsăcuratele
genitiv-dativ singular
  • însăcurat
  • ‑nsăcurat
  • însăcuratului
  • ‑nsăcuratului
  • însăcurate
  • ‑nsăcurate
  • însăcuratei
  • ‑nsăcuratei
plural
  • însăcurați
  • ‑nsăcurați
  • însăcuraților
  • ‑nsăcuraților
  • însăcurate
  • ‑nsăcurate
  • însăcuratelor
  • ‑nsăcuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)