2 definiții pentru însușime
Explicative DEX
însușime sf [At: (a. 1842) CAT. MAN. 8, 30 / Pl: ~imi / E: însuși + -ire] (Înv) 1-2 Însușire (7-8). 3 Talent.
Arhaisme și regionalisme
însușime s.f. (înv.) însușire, însușie, însușietate.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: însușime
însușime substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)