opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

ÎNSTĂRIT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări.

ÎNSTĂRIT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări.

înstărit, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 380 / Pl: ~iți, ~e / E: înstări] Bogat.

ÎNSTĂRIT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut. Gospodărie colectivă înstărită.

ÎNSTĂRI, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare.

ÎNSTĂRI, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare.

înstări vtr [At: I. IONESCU, D. 179 / Pzi: ~esc / E: în- + stare] 1-2 A (se) îmbogăți.

ÎNSTĂRI, înstăresc, vb. IV. Refl. A se îmbogăți, a se înavuți, a face stare. În cîțiva ani m-aș înstări cu bani, m-aș tot acăța de poalele boierilor, pîn’ ce m-aș încuiba frumos în arhontologhie. ALECSANDRI, T. 1328.

A SE ÎNSTĂRI mă ~esc intranz. A deveni bogat; a acumula bunuri materiale în cantități mari; a se înavuți. /în + stare

A ÎNSTĂRI ~esc tranz. rar A face să se înstărească; a înavuți. [Sil. în-stă-] /în + stare

înstărì v. a căpăta stare, a se înavuți.

înstărésc v. tr. (d. stare, avere). Îmbogățesc, înavuțesc. V. refl. Mă îmbogățesc.

Ortografice DOOM

înstări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăresc, 3 sg. înstărește, imperf. 1 înstăream; conj. prez. 1 sg. să înstăresc, 3 să înstărească

înstări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăresc, imperf. 3 sg. înstărea; conj. prez. 3 să înstărească

înstări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăresc, imperf. 3 sg. înstărea; conj. prez. 3 sg. și pl. înstărească

Sinonime

ÎNSTĂRIT adj. 1. v. bogat. 2. avut, bogat, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.)

ÎNSTĂRIT adj. 1. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, pricopsit, (pop. și depr.) ajuns. (Un om ~.) 2. avut, bogat, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.)

ÎNSTĂRI vb. v. îmbogăți.

ÎNSTĂRI vb. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.)

Antonime

Înstărit ≠ nevoiaș

A se înstări ≠ a sărăci

Intrare: înstărit
înstărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstărit
  • ‑nstărit
  • înstăritul
  • înstăritu‑
  • ‑nstăritul
  • ‑nstăritu‑
  • înstărită
  • ‑nstărită
  • înstărita
  • ‑nstărita
plural
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
  • înstăriții
  • ‑nstăriții
  • înstărite
  • ‑nstărite
  • înstăritele
  • ‑nstăritele
genitiv-dativ singular
  • înstărit
  • ‑nstărit
  • înstăritului
  • ‑nstăritului
  • înstărite
  • ‑nstărite
  • înstăritei
  • ‑nstăritei
plural
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
  • înstăriților
  • ‑nstăriților
  • înstărite
  • ‑nstărite
  • înstăritelor
  • ‑nstăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înstări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstări
  • ‑nstări
  • înstărire
  • ‑nstărire
  • înstărit
  • ‑nstărit
  • înstăritu‑
  • ‑nstăritu‑
  • înstărind
  • ‑nstărind
  • înstărindu‑
  • ‑nstărindu‑
 singular plural
  • înstărește
  • ‑nstărește
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstăresc
  • ‑nstăresc
 (să)
  • înstăresc
  • ‑nstăresc
  • înstăream
  • ‑nstăream
  • înstării
  • ‑nstării
  • înstărisem
  • ‑nstărisem
a II-a (tu)
  • înstărești
  • ‑nstărești
 (să)
  • înstărești
  • ‑nstărești
  • înstăreai
  • ‑nstăreai
  • înstăriși
  • ‑nstăriși
  • înstăriseși
  • ‑nstăriseși
a III-a (el, ea)
  • înstărește
  • ‑nstărește
 (să)
  • înstărească
  • ‑nstărească
  • înstărea
  • ‑nstărea
  • înstări
  • ‑nstări
  • înstărise
  • ‑nstărise
plural I (noi)
  • înstărim
  • ‑nstărim
 (să)
  • înstărim
  • ‑nstărim
  • înstăream
  • ‑nstăream
  • înstărirăm
  • ‑nstărirăm
  • înstăriserăm
  • ‑nstăriserăm
  • înstărisem
  • ‑nstărisem
a II-a (voi)
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
 (să)
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
  • înstăreați
  • ‑nstăreați
  • înstărirăți
  • ‑nstărirăți
  • înstăriserăți
  • ‑nstăriserăți
  • înstăriseți
  • ‑nstăriseți
a III-a (ei, ele)
  • înstăresc
  • ‑nstăresc
 (să)
  • înstărească
  • ‑nstărească
  • înstăreau
  • ‑nstăreau
  • înstăriră
  • ‑nstăriră
  • înstăriseră
  • ‑nstăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstărit, înstărităadjectiv

etimologie:
  • vezi înstări DEX '09 DEX '98

înstări, înstărescverb

  • 1. A (se) îmbogăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbogăți înavuți antonime: sărăci
    • format_quote În cîțiva ani m-aș înstări cu bani, m-aș tot acăța de poalele boierilor, pîn’ ce m-aș încuiba frumos în arhontologhie. ALECSANDRI, T. 1328. DLRLC
etimologie:
  • În + stare DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înstărit” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2