2 intrări
10 definiții
Explicative DEX
înstruțat, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 7 / Pl: ~ați, ~e / E: înstruța] (Trs; Mar) Împodobit cu flori sau cu altă podoabă.
înstruța vt [At: MARIAN, S. R. I, 123 / Pzi: ~țez / E: în- + struț] (Îrg) A împodobi cu un buchet de flori sau cu alte podoabe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTRUȚA, înstruțez, vb. I. Tranz. (Reg.) A împodobi (cu flori). – Din în- + struț „buchet de flori”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
înstruțat, înstruțată, adj. (reg.) împodobit cu un struț (buchet) de flori.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înstruțát, -ă, înstruțați, -te, adj. (reg.) Împodobit (cu struț). – Din înstruța.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
înstruțat, -ă, înstruțați, -te, adj. – (reg.) Împodobit (cu struț). – Din înstruța (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înstruța, înstruțez, vb. I (reg.) a împodobi cu un struț (buchet) de flori.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înstruțá, v.t.r. (reg.) A (se) împodobi (cu struț de flori); a (se) înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar, 1980: 77). – Din în- + struț „buchet, floare” (DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
înstruța, vb. refl. – (reg.) A se împodobi (cu struț de flori); a se înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar, 1980: 77). – Din în- + struț „buchet, floare” (< germ. Strauβ) (DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înstruța, vb. refl. – A se împodobi (cu struț de flori); a se înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar 1980: 77). – În- + struț „buchet, floare” (< germ. Strauβ) + -a.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT201) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
înstruța, înstruțezverb
- 1. A împodobi (cu flori). DLRM
etimologie:
- în- + struț „buchet de flori”. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.