opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

ÎNSTELAT, -Ă, înstelați, -te, adj. (Despre cer, p. ext. despre noapte) Cu stele, plin de stele, constelat. – V. înstela.

ÎNSTELAT, -Ă, înstelați, -te, adj. (Despre cer, p. ext. despre noapte) Cu stele, plin de stele, constelat. – V. înstela.

înstelat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. II, 193 / Pl: ~ați, ~e / E: înstela] 1 a (D. cer) Acoperit cu stele. 2 sf Oaie cu stea albă în frunte. 3 a În formă de stea.

ÎNSTELAT, -Ă, înstelați, -te, adj. (Despre cer, p. ext. despre noapte) Cu stele, plin de stele. Duios răsună cavale-n noaptea înstelată. MACEDONSKI, O. I 181. În noaptea înstelată, Călcînd pe vîrf de codri, pe-al apelor măriri, Trecea cu barbă albă... Moșneagul rege Lear. EMINESCU, O. I 63. Calcă a mărilor adîncuri, Luînd călăuzire din cerul înstelat. NEGRUZZI, S. II 193.

înstelat a. 1. acoperit cu stele: cer înstelat, noapte înstelată; 2. fig. toți înstelați pe frunte cu mândre cicatrice AL.

înstelát, -ă adj. (d. stea). Plin de stele (fr. étoilé): cer înstelat, noapte înstelată. V. stelat.

ÎNSTELA, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi cu stele. – În + stele (pl. lui stea).

înstela vr [At: ALECSANDRI, P. III, 645 / Pzi: 3 ~lează / E: în + stele] (D. cer) A se acoperi cu stele.

ÎNSTELA, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi de stele. – În + stele (pl. lui stea).

ÎNSTELA, înstelez, vb. I. Refl. (De obicei la pers. 3, despre cer) A se acoperi de stele; p. ext. (subiectul este noaptea) a fi împodobit cu stele. Să afle cele flori Ce urzește ea din zori? Ce lucrează, cum lucrează Pîn’ ce noaptea se-nstelează? ALECSANDRI, P. III 645. ◊ Tranz. Fig. Înstela-vei părul negru cu o spuză de rubine. MACEDONSKI, O. I 30.

A ÎNSTELA ~ez tranz. 1) A face să se însteleze. 2) A împodobi cu stele. [Sil. în-ste-] /în + stele

A SE ÎNSTELA pers. 3 se ~ează intranz. (despre cer) A se acoperi cu stele. /în + stele

Ortografice DOOM

!înstela (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstelează; conj. prez. 3 sg. să se însteleze; ger. înstelându-se

înstela (a ~) vb., ind. prez. 3 înstelează

înstela vb., ind. prez. 3 sg. înstelează

Sinonime

ÎNSTELAT adj. (înv.) constelat, stelat, stelos. (Bolta ~.)

ÎNSTELAT adj. (înv.) constelat, stelat, stelos. (Bolta ~.)

Intrare: înstelat
înstelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstelat
  • ‑nstelat
  • înstelatul
  • înstelatu‑
  • ‑nstelatul
  • ‑nstelatu‑
  • înstelată
  • ‑nstelată
  • înstelata
  • ‑nstelata
plural
  • înstelați
  • ‑nstelați
  • înstelații
  • ‑nstelații
  • înstelate
  • ‑nstelate
  • înstelatele
  • ‑nstelatele
genitiv-dativ singular
  • înstelat
  • ‑nstelat
  • înstelatului
  • ‑nstelatului
  • înstelate
  • ‑nstelate
  • înstelatei
  • ‑nstelatei
plural
  • înstelați
  • ‑nstelați
  • înstelaților
  • ‑nstelaților
  • înstelate
  • ‑nstelate
  • înstelatelor
  • ‑nstelatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înstela
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstela
  • ‑nstela
  • înstelare
  • ‑nstelare
  • înstelat
  • ‑nstelat
  • înstelatu‑
  • ‑nstelatu‑
  • înstelând
  • ‑nstelând
  • înstelându‑
  • ‑nstelându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • înstelează
  • ‑nstelează
 (să)
  • însteleze
  • ‑nsteleze
  • înstela
  • ‑nstela
  • înstelă
  • ‑nstelă
  • înstelase
  • ‑nstelase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstelat, înstelatăadjectiv

  • 1. (Despre cer) Cu stele, plin de stele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: constelat stelat stelos
    • 1.1. prin extensiune (Despre noapte) Cu stele, plin de stele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: constelat
      • format_quote Duios răsună cavale-n noaptea înstelată. MACEDONSKI, O. I 181. DLRLC
      • format_quote În noaptea înstelată, Călcînd pe vîrf de codri, pe-al apelor măriri, Trecea cu barbă albă... Moșneagul rege Lear. EMINESCU, O. I 63. DLRLC
      • format_quote Calcă a mărilor adîncuri, Luînd călăuzire din cerul înstelat. NEGRUZZI, S. II 193. DLRLC
etimologie:
  • vezi înstela DEX '09 DEX '98

înstelaverb

  • 1. (Despre cer) A se acoperi de stele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Înstela-vei părul negru cu o spuză de rubine. MACEDONSKI, O. I 30. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Cu referire la noapte) A fi împodobită cu stele. DLRLC
      • format_quote Să afle cele flori Ce urzește ea din zori? Ce lucrează, cum lucrează Pîn’ ce noaptea se-nstelează? ALECSANDRI, P. III 645. DLRLC
etimologie:
  • În + stele (pluralul lui stea). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.