2 definiții pentru înspăimântătură
Explicative DEX
înspăimântătură [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: înspăimânta + ~(ă)tură] (Înv) 1 Înfricoșare. 2 (Mpp) Boală provenită din spaimă.
Arhaisme și regionalisme
înspăimântătură s.f. (înv.) 1. înspăimântare, spaimă. 2. boală provenită din spaimă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înspăimântătură
înspăimântătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)