opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

ÎNSINGURAT, -Ă, însingurați, -te, adj. Izolat de lume, de oameni – V. însingura.

însingurat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 140/2 / V: (îrg) ~sân~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + singur + -at] 1-2 (Rar) Izolat de lume, de oameni.

ÎNSINGURAT, -Ă, însingurați, -le, adj. (Rar) Izolat de lume, de oameni. – V. însingura.

ÎNSINGURAT, -Ă, însingurați, -te, adj. Rămas singur; rupt de viața socială, izolat. Tractoarele mergeau însingurate, în miezul șesurilor prea largi. DUMITRIU, V. L. 110. ♦ Părăsit, stingher. Rizea își rumegă în el amărăciunea... Era atît de însingurat în inima sa, încît avea nevoie să vorbească mereu cu cineva. DUMITRIU, N. 100.

ÎNSINGURA, însingurez, vb. I. Refl. A se izola de lume, de oameni. – În + singur.

însingura vr [At: PSALT. 208/2 / V: (îrg) ~sân~ / Pzi: ~rez / E: în- + singur] (Rar) A se izola de oameni, de lume.

ÎNSINGURA, însingurez, vb. I. Refl. (Rar) A se izola de lume, de oameni. – În + singur.

ÎNSINGURA, însingurez, vb. I. Refl. (Rar) A rămîne singur, a se îndepărta de mediul social; a se izola. Alții se trăgeau în sinea lor, însingurîndu-se. CAMILAR, N. I 91.

A SE ÎNSINGURA mă ~ez intranz. (despre persoane) A se izola de mediul social. /în + singur

însíngur (mă), a -á, V. singur 2.

2) síngur (mă), -á v. refl. (după vsl. usobiti sen, a se osebi, a se izola). L. V. Mă duc în singurătate, mă izolez. – Și îns-.

Ortografice DOOM

!însingura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă însingurez, 3 se însingurează; conj. prez. 1 sg. să mă însingurez, 3 să se însingureze; imper. 2 sg. afirm. însingurează-te; ger. însingurându-mă

însingura (a ~) vb., ind. prez. 3 însingurează

însingura vb., ind. prez. 1 sg. însingurez, 3 sg. și pl. însingurează

Etimologice

singur În unele părți din nordul țării, singur apare cu înțelesul de „dumneata”, vezi de exemplu S. Dumistrăcel, „Limba romînă”, 1961, p. 239-240 : sîngur nu vii cu noi ? (din raionul Dorohoi). Este fără îndoială un calc după magh. maga, care înseamnă și „însuși”, „singur”, și „dumneavoastră”. Vezi de altfel și gr. αὐτός, lat. ipse, care înseamnă și „însuși” și „stăpîn” (în graiul sclavilor).

Sinonime

ÎNSINGURAT adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.

însingurat adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR.

ÎNSINGURA vb. v. izola.

însingura vb. v. IZOLA.

Intrare: însingurat
însingurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însingurat
  • ‑nsingurat
  • însinguratul
  • însinguratu‑
  • ‑nsinguratul
  • ‑nsinguratu‑
  • însingurată
  • ‑nsingurată
  • însingurata
  • ‑nsingurata
plural
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însingurații
  • ‑nsingurații
  • însingurate
  • ‑nsingurate
  • însinguratele
  • ‑nsinguratele
genitiv-dativ singular
  • însingurat
  • ‑nsingurat
  • însinguratului
  • ‑nsinguratului
  • însingurate
  • ‑nsingurate
  • însinguratei
  • ‑nsinguratei
plural
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însinguraților
  • ‑nsinguraților
  • însingurate
  • ‑nsingurate
  • însinguratelor
  • ‑nsinguratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: însingura
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însingura
  • ‑nsingura
  • însingurare
  • ‑nsingurare
  • însingurat
  • ‑nsingurat
  • însinguratu‑
  • ‑nsinguratu‑
  • însingurând
  • ‑nsingurând
  • însingurându‑
  • ‑nsingurându‑
 singular plural
  • însingurează
  • ‑nsingurează
  • însingurați
  • ‑nsingurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însingurez
  • ‑nsingurez
 (să)
  • însingurez
  • ‑nsingurez
  • însinguram
  • ‑nsinguram
  • însingurai
  • ‑nsingurai
  • însingurasem
  • ‑nsingurasem
a II-a (tu)
  • însingurezi
  • ‑nsingurezi
 (să)
  • însingurezi
  • ‑nsingurezi
  • însingurai
  • ‑nsingurai
  • însingurași
  • ‑nsingurași
  • însinguraseși
  • ‑nsinguraseși
a III-a (el, ea)
  • însingurează
  • ‑nsingurează
 (să)
  • însingureze
  • ‑nsingureze
  • însingura
  • ‑nsingura
  • însingură
  • ‑nsingură
  • însingurase
  • ‑nsingurase
plural I (noi)
  • însingurăm
  • ‑nsingurăm
 (să)
  • însingurăm
  • ‑nsingurăm
  • însinguram
  • ‑nsinguram
  • însingurarăm
  • ‑nsingurarăm
  • însinguraserăm
  • ‑nsinguraserăm
  • însingurasem
  • ‑nsingurasem
a II-a (voi)
  • însingurați
  • ‑nsingurați
 (să)
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însingurarăți
  • ‑nsingurarăți
  • însinguraserăți
  • ‑nsinguraserăți
  • însinguraseți
  • ‑nsinguraseți
a III-a (ei, ele)
  • însingurează
  • ‑nsingurează
 (să)
  • însingureze
  • ‑nsingureze
  • însingurau
  • ‑nsingurau
  • însingurară
  • ‑nsingurară
  • însinguraseră
  • ‑nsinguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însingurat, însinguratăadjectiv

  • 1. Izolat de lume, de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: izolat
    • format_quote Tractoarele mergeau însingurate, în miezul șesurilor prea largi. DUMITRIU, V. L. 110. DLRLC
    • 1.1. Părăsit, stingher. DLRLC
      sinonime: părăsit stingher
      • format_quote Rizea își rumegă în el amărăciunea... Era atît de însingurat în inima sa, încît avea nevoie să vorbească mereu cu cineva. DUMITRIU, N. 100. DLRLC
etimologie:
  • vezi însingura DEX '09 DEX '98

însingura, însingurezverb

  • 1. A se izola de lume, de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: izola
    • format_quote Alții se trăgeau în sinea lor, însingurîndu-se. CAMILAR, N. I 91. DLRLC
etimologie:
  • În + singur DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „însingurat” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4