3 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

ÎNNEMURIRE, înnemuriri, s. f. (Reg.) Înrudire. – V. înnemuri2.

ÎNNEMURIRE, înnemuriri, s. f. (Reg.) Înrudire. – V. înnemuri2.

înnemurire sf [At: MARIAN, Î. 400 / S și: (înv) îne~ / Pl: ~ri / E: înnemuri1] 1 2 (Reg) Înrudire (1-2).

ÎNNEMURI2, înnemuresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi. – În + neamuri (pl. lui neam).

ÎNNEMURI2, înnemuresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi. – În + neamuri (pl. lui neam).

ÎNNEMURI1, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser).

ÎNNEMURI1, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser).

înnemuri1 vr [At: MARIAN, NA. 364 / S și: (înv) îne~ / Pzi: ~resc / E: în- + neam] 1-2 (Reg) A se înrudi (1-2).

înnemuri2 vt [At: ALECSANDRI, P. III, 528 / Pzi: ~resc / E: înnemurire] (Lit; îvr) A face nemuritor Si: a imortaliza.

ÎNNEMURI2, înnemuresc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni neam cu cineva (prin căsătoria sa sau a unui membru al familiei sale), a se înrudi cu cineva. Femeile... cele mai de aproape înnemurite cu nepoata. La TDRG.

ÎNNEMURI1, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Învechit, rar) A face nemuritor, a imortaliza. Arătat-am luncii lucrare de zînă, Prin care concertu-i l-ai înnemurit. ALECSANDRI, P. III 528.

A ÎNNEMURI ~esc tranz. A face să se înnemurească. /în + ne + a muri

A SE ÎNNEMURI mă ~esc intranz. 1) A deveni neam (unul cu altul); a se înrudi. 2) A fi neam (unul cu altul); a se înrudi. /în + ne + a muri

înemurésc (mă) v. refl. (d. neam, neamurĭ). Trans. Rar. Mă înrudesc. – Și nem- și înnem-.

Ortografice DOOM

înnemurire (rar) s. f., g.-d. art. înnemuririi; pl. înnemuriri

înnemurire (rar) s. f., g.-d. art. înnemuririi; pl. înnemuriri

înnemurire s. f., g.-d. art. înnemuririi; pl. înnemuriri

înnemuri2 (a se ~) (a se înrudi) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înnemuresc, 3 sg. se înnemurește, imperf. 1 sg. mă înnemuream; conj. prez. 1 sg. să mă înnemuresc, 3 să se înnemurească; imper. 2 sg. afirm. înnemurește-te; ger. înnemurindu-mă

înnemuri1 (a ~) (a imortaliza) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnemuresc, 3 sg. înnemurește, imperf. 1 înnemuream; conj. prez. 1 sg. să înnemuresc, 3 să înnemurească

!înnemuri1 (a ~) (a imortaliza) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnemuresc, imperf. 3 sg. înnemurea; conj. prez. 3 înnemurească

!înnemuri2 (a se ~) (reg.) (a se înrudi) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înnemurește, imperf. 3 sg. se înnemurea; conj. prez. 3 se înnemurească

înnemuri (a imortaliza; a se înrudi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnemuresc, imperf. 3 sg. înnemurea; conj. prez. 3 sg. și pl. înnemurească

Sinonime

ÎNNEMURIRE s. v. înrudire.

înnemurire s. v. ÎNRUDIRE.

ÎNNEMURI vb. v. eterniza, imortaliza, înrudi, perpetua.

înnemuri vb. v. ETERNIZA. IMORTALIZA. ÎNRUDI. PERPETUA.

Arhaisme și regionalisme

înnemurire2 s.f. (înv.) imortalizare.

Intrare: înnemurire
înnemurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnemurire
  • ‑nnemurire
  • înnemurirea
  • ‑nnemurirea
plural
  • înnemuriri
  • ‑nnemuriri
  • înnemuririle
  • ‑nnemuririle
genitiv-dativ singular
  • înnemuriri
  • ‑nnemuriri
  • înnemuririi
  • ‑nnemuririi
plural
  • înnemuriri
  • ‑nnemuriri
  • înnemuririlor
  • ‑nnemuririlor
vocativ singular
plural
Intrare: înnemuri (imortaliza)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemurire
  • ‑nnemurire
  • înnemurit
  • ‑nnemurit
  • înnemuritu‑
  • ‑nnemuritu‑
  • înnemurind
  • ‑nnemurind
  • înnemurindu‑
  • ‑nnemurindu‑
singular plural
  • înnemurește
  • ‑nnemurește
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
(să)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
  • înnemuream
  • ‑nnemuream
  • înnemurii
  • ‑nnemurii
  • înnemurisem
  • ‑nnemurisem
a II-a (tu)
  • înnemurești
  • ‑nnemurești
(să)
  • înnemurești
  • ‑nnemurești
  • înnemureai
  • ‑nnemureai
  • înnemuriși
  • ‑nnemuriși
  • înnemuriseși
  • ‑nnemuriseși
a III-a (el, ea)
  • înnemurește
  • ‑nnemurește
(să)
  • înnemurească
  • ‑nnemurească
  • înnemurea
  • ‑nnemurea
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemurise
  • ‑nnemurise
plural I (noi)
  • înnemurim
  • ‑nnemurim
(să)
  • înnemurim
  • ‑nnemurim
  • înnemuream
  • ‑nnemuream
  • înnemurirăm
  • ‑nnemurirăm
  • înnemuriserăm
  • ‑nnemuriserăm
  • înnemurisem
  • ‑nnemurisem
a II-a (voi)
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
(să)
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
  • înnemureați
  • ‑nnemureați
  • înnemurirăți
  • ‑nnemurirăți
  • înnemuriserăți
  • ‑nnemuriserăți
  • înnemuriseți
  • ‑nnemuriseți
a III-a (ei, ele)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
(să)
  • înnemurească
  • ‑nnemurească
  • înnemureau
  • ‑nnemureau
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemuriseră
  • ‑nnemuriseră
Intrare: înnemuri (înrudi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemurire
  • ‑nnemurire
  • înnemurit
  • ‑nnemurit
  • înnemuritu‑
  • ‑nnemuritu‑
  • înnemurind
  • ‑nnemurind
  • înnemurindu‑
  • ‑nnemurindu‑
singular plural
  • înnemurește
  • ‑nnemurește
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
(să)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
  • înnemuream
  • ‑nnemuream
  • înnemurii
  • ‑nnemurii
  • înnemurisem
  • ‑nnemurisem
a II-a (tu)
  • înnemurești
  • ‑nnemurești
(să)
  • înnemurești
  • ‑nnemurești
  • înnemureai
  • ‑nnemureai
  • înnemuriși
  • ‑nnemuriși
  • înnemuriseși
  • ‑nnemuriseși
a III-a (el, ea)
  • înnemurește
  • ‑nnemurește
(să)
  • înnemurească
  • ‑nnemurească
  • înnemurea
  • ‑nnemurea
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemurise
  • ‑nnemurise
plural I (noi)
  • înnemurim
  • ‑nnemurim
(să)
  • înnemurim
  • ‑nnemurim
  • înnemuream
  • ‑nnemuream
  • înnemurirăm
  • ‑nnemurirăm
  • înnemuriserăm
  • ‑nnemuriserăm
  • înnemurisem
  • ‑nnemurisem
a II-a (voi)
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
(să)
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
  • înnemureați
  • ‑nnemureați
  • înnemurirăți
  • ‑nnemurirăți
  • înnemuriserăți
  • ‑nnemuriserăți
  • înnemuriseți
  • ‑nnemuriseți
a III-a (ei, ele)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
(să)
  • înnemurească
  • ‑nnemurească
  • înnemureau
  • ‑nnemureau
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemuriseră
  • ‑nnemuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnemurire, înnemuririsubstantiv feminin

etimologie:

înnemuri, înnemurescverb

etimologie:

înnemuri, înnemurescverb

etimologie:
  • În + neamuri (pluralul lui neam). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.