2 intrări
19 definiții
- explicative DEX (12)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
Explicative DEX
ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.
ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înmiresmat, ~ă a [At: LESNEA, RE. 118 / V: (înv) ~ezm~, (rar) ~ezmit / Pl: ~ați, ~e / E: înmiresma] Mirositor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, mirositor. Învesmîntat într-un cămeșoi de noapte larg și înflorat, înmiresmat duhovnicește de busuiocul de sub pernă, se pregătea să se culce. GALAN, Z. R. 164. Să mai simtă o dată... vîntul înmiresmat. CAMILAR, N. I 367.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNMIRESMAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNMIRESMA. 2) Care răspândește mireasmă; care este plăcut mirositor. /v. a înmiresma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNMIRESMA, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMIRESMA, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înmiresma vt [At: DEX / V: (înv) ~ezma, (rar; cscj) ~ezmi / Pzi: ~mez / E: în- + mireasmă] A parfuma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înmirezma v vz înmiresma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înmirezmat, ~ă a vz înmiresmat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înmirezmi v vz înmiresma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înmirezmit, ~ă a vz înmiresmat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ÎNMIRESMA ~ez tranz. (spații) A umple cu miros plăcut; a parfuma; a îmbălsăma. /în + mireasmă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înmirezméz v. tr. Rar. Umplu de mireazmă, parfumez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înmiresma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmiresmez, 3 înmiresmează; conj. prez. 1 sg. să înmiresmez, 3 să înmiresmeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înmiresma (a ~) vb., ind. prez. 3 înmiresmează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înmiresma vb., ind. prez. 1 sg. înmiresmez, 3 sg. și pl. înmiresmează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNMIRESMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămâiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~ de flori.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNMIRESMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNMIRESMA vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNMIRESMA vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
înmiresmat, înmiresmatăadjectiv
- 1. Care produce sau conține o mireasmă; frumos mirositor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Învesmîntat într-un cămeșoi de noapte larg și înflorat, înmiresmat duhovnicește de busuiocul de sub pernă, se pregătea să se culce. GALAN, Z. R. 164. DLRLC
- Să mai simtă o dată... vîntul înmiresmat. CAMILAR, N. I 367. DLRLC
-
etimologie:
- înmiresma DEX '09 DEX '98
înmiresma, înmiresmezverb
etimologie:
- În + mireasmă DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.