2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.

ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.

înmiresmat, ~ă a [At: LESNEA, RE. 118 / V: (înv) ~ezm~, (rar) ~ezmit / Pl: ~ați, ~e / E: înmiresma] Mirositor.

ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, mirositor. Învesmîntat într-un cămeșoi de noapte larg și înflorat, înmiresmat duhovnicește de busuiocul de sub pernă, se pregătea să se culce. GALAN, Z. R. 164. Să mai simtă o dată... vîntul înmiresmat. CAMILAR, N. I 367.

ÎNMIRESMAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNMIRESMA. 2) Care răspândește mireasmă; care este plăcut mirositor. /v. a înmiresma

ÎNMIRESMA, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă.

ÎNMIRESMA, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă.

înmiresma vt [At: DEX / V: (înv) ~ezma, (rar; cscj) ~ezmi / Pzi: ~mez / E: în- + mireasmă] A parfuma.

înmirezma v vz înmiresma

înmirezmat, ~ă a vz înmiresmat

înmirezmi v vz înmiresma

înmirezmit, ~ă a vz înmiresmat

A ÎNMIRESMA ~ez tranz. (spații) A umple cu miros plăcut; a parfuma; a îmbălsăma. /în + mireasmă

înmirezméz v. tr. Rar. Umplu de mireazmă, parfumez.

Ortografice DOOM

înmiresma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmiresmez, 3 înmiresmea; conj. prez. 1 sg. să înmiresmez, 3 să înmiresmeze

înmiresma (a ~) vb., ind. prez. 3 înmiresmea

înmiresma vb., ind. prez. 1 sg. înmiresmez, 3 sg. și pl. înmiresmea

Sinonime

ÎNMIRESMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămâiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~ de flori.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)

ÎNMIRESMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)

ÎNMIRESMA vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

ÎNMIRESMA vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

Intrare: înmiresmat
înmiresmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmiresmat
  • ‑nmiresmat
  • înmiresmatul
  • înmiresmatu‑
  • ‑nmiresmatul
  • ‑nmiresmatu‑
  • înmiresma
  • ‑nmiresma
  • înmiresmata
  • ‑nmiresmata
plural
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
  • înmiresmații
  • ‑nmiresmații
  • înmiresmate
  • ‑nmiresmate
  • înmiresmatele
  • ‑nmiresmatele
genitiv-dativ singular
  • înmiresmat
  • ‑nmiresmat
  • înmiresmatului
  • ‑nmiresmatului
  • înmiresmate
  • ‑nmiresmate
  • înmiresmatei
  • ‑nmiresmatei
plural
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
  • înmiresmaților
  • ‑nmiresmaților
  • înmiresmate
  • ‑nmiresmate
  • înmiresmatelor
  • ‑nmiresmatelor
vocativ singular
plural
înmirezmat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înmirezmit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înmiresma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmiresma
  • ‑nmiresma
  • înmiresmare
  • ‑nmiresmare
  • înmiresmat
  • ‑nmiresmat
  • înmiresmatu‑
  • ‑nmiresmatu‑
  • înmiresmând
  • ‑nmiresmând
  • înmiresmându‑
  • ‑nmiresmându‑
singular plural
  • înmiresmea
  • ‑nmiresmea
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmiresmez
  • ‑nmiresmez
(să)
  • înmiresmez
  • ‑nmiresmez
  • înmiresmam
  • ‑nmiresmam
  • înmiresmai
  • ‑nmiresmai
  • înmiresmasem
  • ‑nmiresmasem
a II-a (tu)
  • înmiresmezi
  • ‑nmiresmezi
(să)
  • înmiresmezi
  • ‑nmiresmezi
  • înmiresmai
  • ‑nmiresmai
  • înmiresmași
  • ‑nmiresmași
  • înmiresmaseși
  • ‑nmiresmaseși
a III-a (el, ea)
  • înmiresmea
  • ‑nmiresmea
(să)
  • înmiresmeze
  • ‑nmiresmeze
  • înmiresma
  • ‑nmiresma
  • înmiresmă
  • ‑nmiresmă
  • înmiresmase
  • ‑nmiresmase
plural I (noi)
  • înmiresmăm
  • ‑nmiresmăm
(să)
  • înmiresmăm
  • ‑nmiresmăm
  • înmiresmam
  • ‑nmiresmam
  • înmiresmarăm
  • ‑nmiresmarăm
  • înmiresmaserăm
  • ‑nmiresmaserăm
  • înmiresmasem
  • ‑nmiresmasem
a II-a (voi)
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
(să)
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
  • înmiresmarăți
  • ‑nmiresmarăți
  • înmiresmaserăți
  • ‑nmiresmaserăți
  • înmiresmaseți
  • ‑nmiresmaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmiresmea
  • ‑nmiresmea
(să)
  • înmiresmeze
  • ‑nmiresmeze
  • înmiresmau
  • ‑nmiresmau
  • înmiresma
  • ‑nmiresma
  • înmiresmaseră
  • ‑nmiresmaseră
înmirezma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înmirezmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmiresmat, înmiresmaadjectiv

  • 1. Care produce sau conține o mireasmă; frumos mirositor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Învesmîntat într-un cămeșoi de noapte larg și înflorat, înmiresmat duhovnicește de busuiocul de sub pernă, se pregătea să se culce. GALAN, Z. R. 164. DLRLC
    • format_quote Să mai simtă o dată... vîntul înmiresmat. CAMILAR, N. I 367. DLRLC
etimologie:
  • vezi înmiresma DEX '09 DEX '98

înmiresma, înmiresmezverb

etimologie:
  • În + mireasmă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.