opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

ÎNJUGARE s. f. Acțiunea de a (se) înjuga; înjugat1. – V. înjuga.

ÎNJUGARE s. f. Acțiunea de a (se) înjuga; înjugat1. – V. înjuga.

înjugare sf [At: CORESI, EV. 304/4 / Pl: ~gări / E: înjuga] 1 Punere a animalelor la jug Si: înjugat1 (1), înjugătură. 2 (Fig) Angajare la o acțiune dificilă care cere eforturi stăruitoare Si: înjugat1 (2). 3 Aliere.

ÎNJUGARE s. f. Acțiunea de a (se) înjuga (1). Înjugarea boilor.

ÎNJUGA, înjug, vb. I. 1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] în jug.

ÎNJUGA, înjug, vb. I. 1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] în jug.

înjuga [At: CORESI, EV. 401/35 / Pzi: înjug / E: în- + jug] 1 vt A pune un bou sau altă vită la jug. 2-3 vtr (Fig; d. oameni) A (se) angaja Ia o acțiune dificilă care cere eforturi stăruitoare. 4 vr (Udp „cu”) A se alia.

ÎNJUGA, înjug, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la vite) A pune la jug ca să tragă carul, plugul etc. Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel, și Rada-i slabă, Știu flăcăii! COȘBUC, P. I 96. Să-i înjuge repede și să s-apuce de arat. SBIERA, P. 190. Fratele cel sărac – sărac să fie de păcate – tot avea și el o păreche de boi... cum sînt mai buni de înjugat la car. CREANGĂ, P. 38. ◊ (Cu inversarea construcției) Un plug mare că prinsei, Și c-un bou îl înjugai. ALECSANDRI, P. P. 169. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se uni; a se articula. Locul unde fundul țestii să înjugă cu șira spinării ne durea. DELAVRANCEA, H. T. 110. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se angaja la o muncă grea; a se înhăma (2). Ai plecat cînd era munca în toi și alții s-au înjugat la ea pe viață și pe moarte. DEMETRIUS, V. 129.

A ÎNJUGA înjug tranz. 1) (vite) A pune în jug. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înhăma. /<lat. injuqare

înjugà v. a (se) pune la jug. [Lat. JUGARE].

înjúg, a -á v. tr. (d. jug saŭ lat. jugare). Pun în jug: a înjuga boiĭ. V. refl. Fig. Mă înham, mă angajez: nu te înjuga la munca asta!

Ortografice DOOM

înjugare s. f., g.-d. art. înjugării

înjugare s. f., g.-d. art. înjugării

înjugare s. f., g.-d. art. înjugării

înjuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înjug, 2 sg. înjugi, 3 înjugă; conj. prez. 1 sg. să înjug, 3 să înjuge

înjuga (a ~) vb., ind. prez. 3 înjugă

înjuga vb., ind. prez. 1 sg. înjug, 3 sg. și pl. înjugă

Argou

înjug-o! expr. (intl.) pleacă!, ia-o din loc!

Sinonime

ÎNJUGARE s. înjugat, prindere, punere. (~ boilor la car.)

ÎNJUGARE s. înjugat, prindere, punere. (~ boilor la car.)

ÎNJUGA vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) *2. v. înhăma.

ÎNJUGA vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) 2.* (fig.) a se înhăma. (S-a ~ la o muncă grea.)

Antonime

A înjuga ≠ a dejuga

Intrare: înjugare
înjugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjugare
  • ‑njugare
  • înjugarea
  • ‑njugarea
plural
  • înjugări
  • ‑njugări
  • înjugările
  • ‑njugările
genitiv-dativ singular
  • înjugări
  • ‑njugări
  • înjugării
  • ‑njugării
plural
  • înjugări
  • ‑njugări
  • înjugărilor
  • ‑njugărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: înjuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înjuga
  • ‑njuga
  • înjugare
  • ‑njugare
  • înjugat
  • ‑njugat
  • înjugatu‑
  • ‑njugatu‑
  • înjugând
  • ‑njugând
  • înjugându‑
  • ‑njugându‑
 singular plural
  • înjugă
  • ‑njugă
  • înjugați
  • ‑njugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înjug
  • ‑njug
 (să)
  • înjug
  • ‑njug
  • înjugam
  • ‑njugam
  • înjugai
  • ‑njugai
  • înjugasem
  • ‑njugasem
a II-a (tu)
  • înjugi
  • ‑njugi
 (să)
  • înjugi
  • ‑njugi
  • înjugai
  • ‑njugai
  • înjugași
  • ‑njugași
  • înjugaseși
  • ‑njugaseși
a III-a (el, ea)
  • înjugă
  • ‑njugă
 (să)
  • înjuge
  • ‑njuge
  • înjuga
  • ‑njuga
  • înjugă
  • ‑njugă
  • înjugase
  • ‑njugase
plural I (noi)
  • înjugăm
  • ‑njugăm
 (să)
  • înjugăm
  • ‑njugăm
  • înjugam
  • ‑njugam
  • înjugarăm
  • ‑njugarăm
  • înjugaserăm
  • ‑njugaserăm
  • înjugasem
  • ‑njugasem
a II-a (voi)
  • înjugați
  • ‑njugați
 (să)
  • înjugați
  • ‑njugați
  • înjugați
  • ‑njugați
  • înjugarăți
  • ‑njugarăți
  • înjugaserăți
  • ‑njugaserăți
  • înjugaseți
  • ‑njugaseți
a III-a (ei, ele)
  • înjugă
  • ‑njugă
 (să)
  • înjuge
  • ‑njuge
  • înjugau
  • ‑njugau
  • înjugară
  • ‑njugară
  • înjugaseră
  • ‑njugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înjugare, înjugărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înjuga; înjugat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înjugat
    • format_quote Înjugarea boilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi înjuga DEX '09 DEX '98

înjuga, înjugverb

  • 1. tranzitiv A pune o vită (mai ales boii) la jug. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: dejuga
    • format_quote Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel, și Rada-i slabă, Știu flăcăii! COȘBUC, P. I 96. DLRLC
    • format_quote Să-i înjuge repede și să s-apuce de arat. SBIERA, P. 190. DLRLC
    • format_quote Fratele cel sărac – sărac să fie de păcate – tot avea și el o păreche de boi... cum sînt mai buni de înjugat la car. CREANGĂ, P. 38. DLRLC
    • format_quote Un plug mare că prinsei, Și c-un bou îl înjugai. ALECSANDRI, P. P. 169. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv figurat A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: angaja înhăma
    • format_quote Ai plecat cînd era munca în toi și alții s-au înjugat la ea pe viață și pe moarte. DEMETRIUS, V. 129. DLRLC
etimologie:
  • [a pune] în jug DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.