înhoșda vt [At: REV. CRIT. III, 158 / V: (înv) ~ojda / Pzi: ~dez / E: ns cf în- + hoajbă] (Trs; înv) 1-2 (A coase prost sau) a lega fără îndemânare ceva Si: (înv) a îmbredeli, a înnădi.

înhojda v vz înhoșda

înhoșda, înhoșdez, vb. I (reg.) a coase sau a lega ceva rău; a înnădi, a îmbredeli.