opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

înhobotare sf [At: MARIAN, NU. 524 / Pl: ~tări / E: înhobota] (Îrg) 1 Împodobire a capului miresei cu hobotul Si: înhobotat1 (1), (înv) îmbălțare. 2 Parte din ceremonia nunții care constă în învelirea miresei cu hobotul Si: înhobotat1 (2). 3 (Fig) Acoperire. 4 (Pex) Captivare.

înhobotare f. învelirea miresei cu hobotul sau broboada de cununie.

hoboti v vz înhobota

înhobota vt [At: SEVASTOS, N. 225 / Pzi: ~tez / E: în- + hobot] (Îrg) 1 A împodobi mireasa după cununie cu hobotul. 2 (Fig) A acoperi. 3 (Pex) A captiva.

ÎNHOBOTA, înhobotez, vb. I. Tranz. (Regional) A pune hobotul sau zăvonul pe capul miresei la cununie. La urmă, după ce nuna mai face miresei cu peteala, o și înhobotează cu ea. SEVASTOS, N. 225.

ÎNHOBOTA, înhobotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A pune hobotul pe capul miresei, la cununie. – Din în- + hobot.

înhobotéz v. tr. Nord. Acoper cu hóbotu. V. însovonesc.

Sinonime

ÎNHOBOTA vb. v. însovoni.

înhobota vb. v. ÎNSOVONI.

Arhaisme și regionalisme

înhobotare s.f. (reg.) învelirea miresei cu hobotul sau broboada de cununie; îmbălțare.

înhobota vb. I (reg.) 1. a îmbrobodi, a învălui mireasa, după cununie, cu hobotul; a îmbălța. 2. a atrage, a captiva.

Intrare: înhobotare
înhobotare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înhobotare
  • ‑nhobotare
  • înhobotarea
  • ‑nhobotarea
plural
  • înhobotări
  • ‑nhobotări
  • înhobotările
  • ‑nhobotările
genitiv-dativ singular
  • înhobotări
  • ‑nhobotări
  • înhobotării
  • ‑nhobotării
plural
  • înhobotări
  • ‑nhobotări
  • înhobotărilor
  • ‑nhobotărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: înhobota
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhobota
  • ‑nhobota
  • înhobotare
  • ‑nhobotare
  • înhobotat
  • ‑nhobotat
  • înhobotatu‑
  • ‑nhobotatu‑
  • înhobotând
  • ‑nhobotând
  • înhobotându‑
  • ‑nhobotându‑
 singular plural
  • înhobotează
  • ‑nhobotează
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhobotez
  • ‑nhobotez
 (să)
  • înhobotez
  • ‑nhobotez
  • înhobotam
  • ‑nhobotam
  • înhobotai
  • ‑nhobotai
  • înhobotasem
  • ‑nhobotasem
a II-a (tu)
  • înhobotezi
  • ‑nhobotezi
 (să)
  • înhobotezi
  • ‑nhobotezi
  • înhobotai
  • ‑nhobotai
  • înhobotași
  • ‑nhobotași
  • înhobotaseși
  • ‑nhobotaseși
a III-a (el, ea)
  • înhobotează
  • ‑nhobotează
 (să)
  • înhoboteze
  • ‑nhoboteze
  • înhobota
  • ‑nhobota
  • înhobotă
  • ‑nhobotă
  • înhobotase
  • ‑nhobotase
plural I (noi)
  • înhobotăm
  • ‑nhobotăm
 (să)
  • înhobotăm
  • ‑nhobotăm
  • înhobotam
  • ‑nhobotam
  • înhobotarăm
  • ‑nhobotarăm
  • înhobotaserăm
  • ‑nhobotaserăm
  • înhobotasem
  • ‑nhobotasem
a II-a (voi)
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
 (să)
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
  • înhobotarăți
  • ‑nhobotarăți
  • înhobotaserăți
  • ‑nhobotaserăți
  • înhobotaseți
  • ‑nhobotaseți
a III-a (ei, ele)
  • înhobotează
  • ‑nhobotează
 (să)
  • înhoboteze
  • ‑nhoboteze
  • înhobotau
  • ‑nhobotau
  • înhobotară
  • ‑nhobotară
  • înhobotaseră
  • ‑nhobotaseră
hoboti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înhobota, înhobotezverb

  • 1. regional A pune hobotul sau zăvonul pe capul miresei la cununie. DLRLC DLRM
    sinonime: însovoni
    • format_quote La urmă, după ce nuna mai face miresei cu peteala, o și înhobotează cu ea. SEVASTOS, N. 225. DLRLC
etimologie:
  • în- + hobot DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.