opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

îngăimăcit, ~ă a [At: H XVIII, 309 / Pl: ~ciți, ~e / E: îngăimăci] (Reg) 1-6 Îngăimat (1-5). 7 Intimidat.

îngăimăci vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / Pzi: ~cesc / E: ctm îngăima + buimăci] (Reg) 1-2 A (se) încurca.

ÎNGĂIMĂCI, îngăimăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încurca, a (se) zăpăci. – Din îngăima + zăpăci.

Sinonime

ÎNGĂIMĂCI vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

îngăimăci vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.

Arhaisme și regionalisme

îngăimăcit, îngăimăcită, adj. (reg.) confuz, îngăimat, încurcat, întimidat, zăpăcit.

îngăimăcít, -ă, îngăimăciți, -te, adj. (reg.) Zăpăcit, fâstâcit. – Din îngăimăci.

îngăimăcí, îngăimăcesc, (înghemeci, înghemetici), v.r. (reg.) A se încurca, a se zăpăci; a se intimida, a se fâstâci. – Din îngăima „a bolborosi”, contaminat cu buimăci sau zăpăci (DLRM, MDA).

îngăimăci, îngăimăcesc, (înghemeci, înghemetici), vb. refl. – (reg.) A se încurca, a se zăpăci; a se intimida, a se fâstâci. – Din îngăima „a bolborosi”, contaminat cu buimăci sau zăpăci (DLRM, MDA).

îngăimăci, -esc. vb. refl. – A se încurca. – Din îngăima contaminat cu buimăci.

Intrare: îngăimăcit
îngăimăcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăimăcit
  • ‑ngăimăcit
  • îngăimăcitul
  • îngăimăcitu‑
  • ‑ngăimăcitul
  • ‑ngăimăcitu‑
  • îngăimăcită
  • ‑ngăimăcită
  • îngăimăcita
  • ‑ngăimăcita
plural
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
  • îngăimăciții
  • ‑ngăimăciții
  • îngăimăcite
  • ‑ngăimăcite
  • îngăimăcitele
  • ‑ngăimăcitele
genitiv-dativ singular
  • îngăimăcit
  • ‑ngăimăcit
  • îngăimăcitului
  • ‑ngăimăcitului
  • îngăimăcite
  • ‑ngăimăcite
  • îngăimăcitei
  • ‑ngăimăcitei
plural
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
  • îngăimăciților
  • ‑ngăimăciților
  • îngăimăcite
  • ‑ngăimăcite
  • îngăimăcitelor
  • ‑ngăimăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: îngăimăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăimăci
  • ‑ngăimăci
  • îngăimăcire
  • ‑ngăimăcire
  • îngăimăcit
  • ‑ngăimăcit
  • îngăimăcitu‑
  • ‑ngăimăcitu‑
  • îngăimăcind
  • ‑ngăimăcind
  • îngăimăcindu‑
  • ‑ngăimăcindu‑
 singular plural
  • îngăimăcește
  • ‑ngăimăcește
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngăimăcesc
  • ‑ngăimăcesc
 (să)
  • îngăimăcesc
  • ‑ngăimăcesc
  • îngăimăceam
  • ‑ngăimăceam
  • îngăimăcii
  • ‑ngăimăcii
  • îngăimăcisem
  • ‑ngăimăcisem
a II-a (tu)
  • îngăimăcești
  • ‑ngăimăcești
 (să)
  • îngăimăcești
  • ‑ngăimăcești
  • îngăimăceai
  • ‑ngăimăceai
  • îngăimăciși
  • ‑ngăimăciși
  • îngăimăciseși
  • ‑ngăimăciseși
a III-a (el, ea)
  • îngăimăcește
  • ‑ngăimăcește
 (să)
  • îngăimăcească
  • ‑ngăimăcească
  • îngăimăcea
  • ‑ngăimăcea
  • îngăimăci
  • ‑ngăimăci
  • îngăimăcise
  • ‑ngăimăcise
plural I (noi)
  • îngăimăcim
  • ‑ngăimăcim
 (să)
  • îngăimăcim
  • ‑ngăimăcim
  • îngăimăceam
  • ‑ngăimăceam
  • îngăimăcirăm
  • ‑ngăimăcirăm
  • îngăimăciserăm
  • ‑ngăimăciserăm
  • îngăimăcisem
  • ‑ngăimăcisem
a II-a (voi)
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
 (să)
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
  • îngăimăceați
  • ‑ngăimăceați
  • îngăimăcirăți
  • ‑ngăimăcirăți
  • îngăimăciserăți
  • ‑ngăimăciserăți
  • îngăimăciseți
  • ‑ngăimăciseți
a III-a (ei, ele)
  • îngăimăcesc
  • ‑ngăimăcesc
 (să)
  • îngăimăcească
  • ‑ngăimăcească
  • îngăimăceau
  • ‑ngăimăceau
  • îngăimăciră
  • ‑ngăimăciră
  • îngăimăciseră
  • ‑ngăimăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngăimăci, îngăimăcescverb

etimologie:
  • îngăima + zăpăci DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.