dexonline

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

îngrecare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 237 / Pl: ~cări / E: îngreca] 1 Împovărare. 2 Graviditate. 3 Procreere.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îngreca [At: VARLAAM, C. II, 70/1 / Pzi: îngrec, (rar) ~ecez / E: ml *ingrevicare] (Îvp) 1 vt A împovăra. 2 vi (D. femei) A rămâne însărcinată. 3 vt A lăsa o femeie însărcinată. 4 vt A procrea.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îngrecà v. a îngreuna: ea se simte îngrecată ISP. [Lat. *INGREVICARE (din GREVIS = GRAVIS).

îngréc, a -á v. tr. (lat. *in-grévico, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Vechĭ. Îngreunez, fac gravidă.

Sinonime

ÎNGRECA vb. v. concepe, procrea.

îngreca vb. v. CONCEPE. PROCREA.

Arhaisme și regionalisme

îngrecare s.f. (reg., înv.) rămânere cu sarcină, însărcinare, graviditate.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îngrecá, v.t. A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Șăineanu, Scriban, MDA).

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare < lat. grevis, gravis „greu” (Șăineanu, Scriban; Felecan, 2011; MDA).

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Felecan 2011).

Intrare: îngrecare

îngrecare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îngrecare ‑ngrecare	îngrecarea ‑ngrecarea
nominativ-acuzativ	plural	îngrecări ‑ngrecări	îngrecările ‑ngrecările
genitiv-dativ	singular	îngrecări ‑ngrecări	îngrecării ‑ngrecării
genitiv-dativ	plural	îngrecări ‑ngrecări	îngrecărilor ‑ngrecărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: îngreca

îngreca verb grupa I conjugarea I

verb (VT10)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îngreca ‑ngreca	îngrecare ‑ngrecare	îngrecat ‑ngrecat îngrecatu‑ ‑ngrecatu‑	îngrecând ‑ngrecând îngrecându‑ ‑ngrecându‑	singular	plural
		(a) îngreca ‑ngreca	îngrecare ‑ngrecare	îngrecat ‑ngrecat îngrecatu‑ ‑ngrecatu‑	îngrecând ‑ngrecând îngrecându‑ ‑ngrecându‑	îngrecă ‑ngrecă	îngrecați ‑ngrecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îngrec ‑ngrec	(să) îngrec ‑ngrec	îngrecam ‑ngrecam	îngrecai ‑ngrecai	îngrecasem ‑ngrecasem
	a II-a (tu)	îngreci ‑ngreci	(să) îngreci ‑ngreci	îngrecai ‑ngrecai	îngrecași ‑ngrecași	îngrecaseși ‑ngrecaseși
	a III-a (el, ea)	îngrecă ‑ngrecă	(să) îngrece ‑ngrece	îngreca ‑ngreca	îngrecă ‑ngrecă	îngrecase ‑ngrecase
plural	I (noi)	îngrecăm ‑ngrecăm	(să) îngrecăm ‑ngrecăm	îngrecam ‑ngrecam	îngrecarăm ‑ngrecarăm	îngrecaserăm ‑ngrecaserăm îngrecasem ‑ngrecasem
	a II-a (voi)	îngrecați ‑ngrecați	(să) îngrecați ‑ngrecați	îngrecați ‑ngrecați	îngrecarăți ‑ngrecarăți	îngrecaserăți ‑ngrecaserăți îngrecaseți ‑ngrecaseți
	a III-a (ei, ele)	îngrecă ‑ngrecă	(să) îngrece ‑ngrece	îngrecau ‑ngrecau	îngrecară ‑ngrecară	îngrecaseră ‑ngrecaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)