opțiuni
  • info
3 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

ÎNGHIOLDI vb. IV v. înghionti.

ÎNGHIOLDI vb. IV v. înghionti.

ÎNGHIONTI, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldi vb. IV] – În + ghionti.

ÎNGHIONTI, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldi vb. IV] – În + ghionti.

înghioldi vt vz înghionti

înghionti vtr [At: DA ms / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: în- + ghionti] 1-2 A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul Si: a (se) ghionti.

ÎNGHIOLDI, înghioldesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghionti. Mă înghioldea cu bîta mea. GALACTION, O. I 289. De multe ori trebuia să vină Bodea bătrînul, să-l înghioldească cu bîta. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Începînd a-l înghioldi, îi zise: -... Ce cauți tu aci? ISPIRESCU, L. 275. ◊ Refl. reciproc. Își pierdeau vremea pe-afară sau se înghioldeau printre mașini. PAS, Z. I 259. ♦ Fig. A îndemna.

ÎNGHIONTI, înghiontesc, vb. IV. Tranz. A da ghionți, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. ◊ Refl. reciproc. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.

A ÎNGHIONTI ~esc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti

A SE ÎNGHIONTI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti

înghioldì v. a ghiontui: începând a-l înghioldi Isp. [V. ghiold].

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.

înglodésc, V. înghĭoldesc.

Ortografice DOOM

înghioldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghioldesc, 3 sg. înghioldește, imperf. 1 înghioldeam; conj. prez. 1 sg. să înghioldesc, 3 să înghioldească

înghionti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontesc, 3 sg. înghiontește, imperf. 1 înghionteam; conj. prez. 1 sg. să înghiontesc, 3 să înghiontească

înghioldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghioldesc, imperf. 3 sg. înghioldea; conj. prez. 3 să înghioldească

înghionti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontesc, imperf. 3 sg. înghiontea; conj. prez. 3 să înghiontească

înghioldi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghioldesc, imperf. 3 sg. înghioldea; conj. prez. 3 sg. și pl. înghioldească

înghionti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontesc, imperf. 3 sg. înghiontea; conj. prez. 3 sg. și pl. înghiontească

înghioldi

Sinonime

ÎNGHIOLDI vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.

ÎNGHIONTI vb. v. îmbrânci.

înghioldi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI.

ÎNGHIONTI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) împinge, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi.

Arhaisme și regionalisme

înghiontí, înghiontesc, v.t.r. A (se) îmbrânci. – Din în + ghiont.

Intrare: înghioldit
înghioldit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghioldit
  • ‑nghioldit
  • înghiolditul
  • înghiolditu‑
  • ‑nghiolditul
  • ‑nghiolditu‑
  • înghioldită
  • ‑nghioldită
  • înghioldita
  • ‑nghioldita
plural
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
  • înghioldiții
  • ‑nghioldiții
  • înghioldite
  • ‑nghioldite
  • înghiolditele
  • ‑nghiolditele
genitiv-dativ singular
  • înghioldit
  • ‑nghioldit
  • înghiolditului
  • ‑nghiolditului
  • înghioldite
  • ‑nghioldite
  • înghiolditei
  • ‑nghiolditei
plural
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
  • înghioldiților
  • ‑nghioldiților
  • înghioldite
  • ‑nghioldite
  • înghiolditelor
  • ‑nghiolditelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înghioldi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldire
  • ‑nghioldire
  • înghioldit
  • ‑nghioldit
  • înghiolditu‑
  • ‑nghiolditu‑
  • înghioldind
  • ‑nghioldind
  • înghioldindu‑
  • ‑nghioldindu‑
 singular plural
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
 (să)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldii
  • ‑nghioldii
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (tu)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
 (să)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
  • înghioldeai
  • ‑nghioldeai
  • înghioldiși
  • ‑nghioldiși
  • înghioldiseși
  • ‑nghioldiseși
a III-a (el, ea)
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
 (să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldea
  • ‑nghioldea
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldise
  • ‑nghioldise
plural I (noi)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
 (să)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldirăm
  • ‑nghioldirăm
  • înghioldiserăm
  • ‑nghioldiserăm
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (voi)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
 (să)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
  • înghioldeați
  • ‑nghioldeați
  • înghioldirăți
  • ‑nghioldirăți
  • înghioldiserăți
  • ‑nghioldiserăți
  • înghioldiseți
  • ‑nghioldiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
 (să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldeau
  • ‑nghioldeau
  • înghioldiră
  • ‑nghioldiră
  • înghioldiseră
  • ‑nghioldiseră
Intrare: înghionti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghionti
  • ‑nghionti
  • înghiontire
  • ‑nghiontire
  • înghiontit
  • ‑nghiontit
  • înghiontitu‑
  • ‑nghiontitu‑
  • înghiontind
  • ‑nghiontind
  • înghiontindu‑
  • ‑nghiontindu‑
 singular plural
  • înghiontește
  • ‑nghiontește
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghiontesc
  • ‑nghiontesc
 (să)
  • înghiontesc
  • ‑nghiontesc
  • înghionteam
  • ‑nghionteam
  • înghiontii
  • ‑nghiontii
  • înghiontisem
  • ‑nghiontisem
a II-a (tu)
  • înghiontești
  • ‑nghiontești
 (să)
  • înghiontești
  • ‑nghiontești
  • înghionteai
  • ‑nghionteai
  • înghiontiși
  • ‑nghiontiși
  • înghiontiseși
  • ‑nghiontiseși
a III-a (el, ea)
  • înghiontește
  • ‑nghiontește
 (să)
  • înghiontească
  • ‑nghiontească
  • înghiontea
  • ‑nghiontea
  • înghionti
  • ‑nghionti
  • înghiontise
  • ‑nghiontise
plural I (noi)
  • înghiontim
  • ‑nghiontim
 (să)
  • înghiontim
  • ‑nghiontim
  • înghionteam
  • ‑nghionteam
  • înghiontirăm
  • ‑nghiontirăm
  • înghiontiserăm
  • ‑nghiontiserăm
  • înghiontisem
  • ‑nghiontisem
a II-a (voi)
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
 (să)
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
  • înghionteați
  • ‑nghionteați
  • înghiontirăți
  • ‑nghiontirăți
  • înghiontiserăți
  • ‑nghiontiserăți
  • înghiontiseți
  • ‑nghiontiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghiontesc
  • ‑nghiontesc
 (să)
  • înghiontească
  • ‑nghiontească
  • înghionteau
  • ‑nghionteau
  • înghiontiră
  • ‑nghiontiră
  • înghiontiseră
  • ‑nghiontiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldire
  • ‑nghioldire
  • înghioldit
  • ‑nghioldit
  • înghiolditu‑
  • ‑nghiolditu‑
  • înghioldind
  • ‑nghioldind
  • înghioldindu‑
  • ‑nghioldindu‑
 singular plural
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
 (să)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldii
  • ‑nghioldii
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (tu)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
 (să)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
  • înghioldeai
  • ‑nghioldeai
  • înghioldiși
  • ‑nghioldiși
  • înghioldiseși
  • ‑nghioldiseși
a III-a (el, ea)
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
 (să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldea
  • ‑nghioldea
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldise
  • ‑nghioldise
plural I (noi)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
 (să)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldirăm
  • ‑nghioldirăm
  • înghioldiserăm
  • ‑nghioldiserăm
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (voi)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
 (să)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
  • înghioldeați
  • ‑nghioldeați
  • înghioldirăți
  • ‑nghioldirăți
  • înghioldiserăți
  • ‑nghioldiserăți
  • înghioldiseți
  • ‑nghioldiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
 (să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldeau
  • ‑nghioldeau
  • înghioldiră
  • ‑nghioldiră
  • înghioldiseră
  • ‑nghioldiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înghioldi, înghioldescverb

  • 1. regional Ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti. DLRLC
    sinonime: ghionti izbi îmboldi îmbrânci împinge înghionti
    • format_quote Mă înghioldea cu bîta mea. GALACTION, O. I 289. DLRLC
    • format_quote De multe ori trebuia să vină Bodea bătrînul, să-l înghioldească cu bîta. AGÎRBICEANU, S. P. 14. DLRLC
    • format_quote Începînd a-l înghioldi, îi zise: – ... Ce cauți tu aci? ISPIRESCU, L. 275. DLRLC
    • format_quote Își pierdeau vremea pe-afară sau se înghioldeau printre mașini. PAS, Z. I 259. DLRLC

înghionti, înghiontescverb

  • 1. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ghionti lovi îmboldi îmbrânci
    • format_quote Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. DLRLC
    • format_quote Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111. DLRLC
etimologie:
  • În + ghionti DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.