2 definiții pentru înfrânătură
Explicative DEX
înfrânătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: înfrâna + -(ă)tură] (Înv) 1-2 Înfrânare (1-2).
Arhaisme și regionalisme
înfrânătură s.f. (înv.) înfrânare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înfrânătură
înfrânătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)