4 definiții pentru înfruntător
Explicative DEX
înfruntător, ~oare smf, a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 62/7 / Pl: ~i, ~oare / E: înfrunta + ~(ă)tor] (Înv) 1-6 (Persoană) care înfruntă1 (3, 7-8).
ÎNFRUNTĂTOR, -OARE, înfruntători, -oare, adj. (Rar) Care înfruntă, ține piept, se opune; care sfidează primejdii, greutăți. Între nori și mare, Înfruntător, Albatrosul țîșnește din zare. TOMA, C. V. 349. ◊ (Adverbial) Revăzu scena de la gară, fețele țăranilor care-l priveau înfruntător. DUMITRIU, B. F. 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNFRUNTĂTOR, -OARE, înfruntători, -oare, adj. (Rar) Care înfruntă (1). – Din înfrunta + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ÎNFRUNTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) rar Care înfruntă; în stare să țină piept unor primejdii; sfidător. /a înfrunta + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
înfruntător, înfruntătoareadjectiv
- 1. Care înfruntă, ține piept, se opune; care sfidează primejdii, greutăți. DLRLC DLRMsinonime: sfidător
- Între nori și mare, Înfruntător, Albatrosul țîșnește din zare. TOMA, C. V. 349. DLRLC
- Revăzu scena de la gară, fețele țăranilor care-l priveau înfruntător. DUMITRIU, B. F. 34. DLRLC
-
etimologie:
- înfrunta + -(ă)tor. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.