înesca vtr [At: DOSOFTEI, V. S. 247 / Pzi: înesc / E: în- + isca] (Înv) 1-2 A (se) isca.

isc, a -á v. tr. (vsl. iskati, a căuta, iz-iskati, a cere, a reclama; sîrb. iskati, rus. iskatĭ). Pricinuĭesc (rar): a isca o trebuință. V. refl. Mă ivesc, mă stîrnesc, mă produc de-odată (vorbind de ceva răŭ): s’a iscat o furtună, o ceartă. – Vechĭ și a se esca și înesca.

înésc (mă), V. isc (mă).

înesca vb. I refl. (înv.) a se isca.