4 definiții pentru îndrugătură

Explicative DEX

îndrugătu sf [At: DAMÉ, T. 140 / Pl: ~ri / E: îndruga + -(ă)tură] 1 Îndrugare. 2 Tort mai gros al firelor de in sau de cânepă.

îndrugătură f. tort din drugă.

îndrugătúră f., pl. ĭ. Tort îndrugat.

Arhaisme și regionalisme

îndrugătu s.f. (reg.) firul de tort de pe o drugă (fusul de tors).

Intrare: îndrugătură
îndrugătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrugătu
  • ‑ndrugătu
  • îndrugătura
  • ‑ndrugătura
plural
genitiv-dativ singular
  • îndrugături
  • ‑ndrugături
  • îndrugăturii
  • ‑ndrugăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)