2 definiții pentru încăputătură
Explicative DEX
căputătură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: căputa + -ătură] (Înv) 1-2 Căputare (1-2).
căputătúră f., pl. ĭ. Pele cu care se căputează (căpută). Modu de a căputa. – Și încăp-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: încăputătură
încăputătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)