2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

încălat, ~ă a [At: LB / V: (reg) îngă~ / Pl: ~ați, ~e / E: încăla] (Buc) Gras.

ÎNCĂLAT, -Ă, încălați, -te, adj. (Rar, despre ființe) Împlinit la trup; gras. Fetei i-au plăcut flecăul (= flăcăul) acesta, că era și încălat și frumușel. SBIERA, P. 313. ◊ (Ironic) Calul, căruia-i curgea grăsimea pe nas, de încălat și zdravăn ce era... MARIAN, O. II 166.

ÎNCĂLAT, -Ă, încălați, -te, adj. (Reg.) Împlinit la trup, gras. – V. încăla.

încălat a. Tr. umflat de gras: ce a băut și ce a mâncat de are trupul așa încălat? POP. [Și îngălat= albanez NGAL, îngraș].

încala v vz încăla

încăla vr [At: I. IONESCU, C. 93 / V: ~cala / Pzi: ~lez / E: ns cf lat incallare] A se îngrășa.

îngăla2 v vz încăla

îngălat2, ~ă a vz încălat

ÎNCĂLA, încălez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni gras, a se îngrășa, a se împlini la trup. Atîta de tare se încălase la trup și atîta carne spînzura pe dînsul, încît era mai gros decît toți mandarinii. SADOVEANU, D. P. 72.

ÎNCĂLA, încălez, vb. I. Refl. (Reg.) A se împlini la trup, a se îngrășa. – Lat. *incallare (<callum „umflătură”).

A SE ÎNCĂLA mă ~ez intranz. pop. (persoane) A deveni gras; a se îngrășa; a se rotunji; a se împlini. /<lat. incallare

încál (mă) și (maĭ des) încăléz, a -ălá v. refl. (d. cal, adică „zdravăn ca un cal”, cum se zice). Mă îngraș și prind putere, vorbind de vite și de copiĭ cînd s’aŭ făcut maĭ marĭ și încep a se forma.

încăléz (mă), V. încal.

Etimologice

încăla (-lez, -at), vb. – A se îngrășa, a face burtă. – Var. ingăla. Origine obscură. Pare să fie un der. de la lat. callēre „a face bătături, a se înăspri pielea”, dacă se admite trecerea semantică de la „a se îngroșa pielea” la „a se îngrășa” în general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru părerea contrară, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicații sînt insuficiente: din alb. galë „gras”, ngal „a se îngrășa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la călău „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 și BL, IX, 67). Var. se datorează unei confuzii cu îngăla „a murdări”.

Sinonime

ÎNCĂLAT adj. v. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos.

încălat adj. v. CORPOLENT. GRAS. GROS. OBEZ. PLANTUROS. PLIN. ROTOFEI. ROTUND. UMFLAT. VOLUMINOS.

ÎNCĂLA vb. v. împlini, îngrășa, rotunji.

încăla vb. v. ÎMPLINI. ÎNGRĂȘA. ROTUNJI.

Arhaisme și regionalisme

încălát, -ă, încălați, -te, adj. Îngrășat, umflat, dezvoltat. – Din încăla (DLRM, MDA).

încălat, -ă, încălați, -te, adj. – Îngrășat, umflat, dezvoltat (Grad, 2000; Săcel). – Din încăla (DLRM, MDA).

încălá, v.r. A se îngrășa. – Lat. incallare (DLRM, MDA).

încăla, vb. refl. – A se îngrășa. – Lat. incallare (< callum „umflătură”) (DLRM, MDA).

Intrare: încălat
încălat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălat
  • ‑ncălat
  • încălatul
  • încălatu‑
  • ‑ncălatul
  • ‑ncălatu‑
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălata
  • ‑ncălata
plural
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălații
  • ‑ncălații
  • încălate
  • ‑ncălate
  • încălatele
  • ‑ncălatele
genitiv-dativ singular
  • încălat
  • ‑ncălat
  • încălatului
  • ‑ncălatului
  • încălate
  • ‑ncălate
  • încălatei
  • ‑ncălatei
plural
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălaților
  • ‑ncălaților
  • încălate
  • ‑ncălate
  • încălatelor
  • ‑ncălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încăla
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălare
  • ‑ncălare
  • încălat
  • ‑ncălat
  • încălatu‑
  • ‑ncălatu‑
  • încălând
  • ‑ncălând
  • încălându‑
  • ‑ncălându‑
singular plural
  • încălea
  • ‑ncălea
  • încălați
  • ‑ncălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încălez
  • ‑ncălez
(să)
  • încălez
  • ‑ncălez
  • încălam
  • ‑ncălam
  • încălai
  • ‑ncălai
  • încălasem
  • ‑ncălasem
a II-a (tu)
  • încălezi
  • ‑ncălezi
(să)
  • încălezi
  • ‑ncălezi
  • încălai
  • ‑ncălai
  • încălași
  • ‑ncălași
  • încălaseși
  • ‑ncălaseși
a III-a (el, ea)
  • încălea
  • ‑ncălea
(să)
  • încăleze
  • ‑ncăleze
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălă
  • ‑ncălă
  • încălase
  • ‑ncălase
plural I (noi)
  • încălăm
  • ‑ncălăm
(să)
  • încălăm
  • ‑ncălăm
  • încălam
  • ‑ncălam
  • încălarăm
  • ‑ncălarăm
  • încălaserăm
  • ‑ncălaserăm
  • încălasem
  • ‑ncălasem
a II-a (voi)
  • încălați
  • ‑ncălați
(să)
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălarăți
  • ‑ncălarăți
  • încălaserăți
  • ‑ncălaserăți
  • încălaseți
  • ‑ncălaseți
a III-a (ei, ele)
  • încălea
  • ‑ncălea
(să)
  • încăleze
  • ‑ncăleze
  • încălau
  • ‑ncălau
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălaseră
  • ‑ncălaseră
încala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încălat, încălaadjectiv

etimologie:
  • vezi încăla DLRM

încăla, încălezverb

  • 1. rar A deveni gras, a se îngrășa, a se împlini la trup. DLRLC DLRM
    • format_quote Atîta de tare se încălase la trup și atîta carne spînzura pe dînsul, încît era mai gros decît toți mandarinii. SADOVEANU, D. P. 72. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.