Forma încunjurătură este o variantă a lui înconjurătură.
6 definiții pentru înconjurătură
Explicative DEX
înconjurătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 87/1 / V: (îrg) ~cun~ / Pl: ~ri / E: înconjura + -(ă)tură] (Înv) 1 Umblătură multă. 2 Asediu.
încungiurătură sf vz încunjurătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încunjurătură sf vz înconjurătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încunjurătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Mers cotit, ocol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înconjurătură s. f., g.-d. art. înconjurăturii; pl. înconjurături
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
încunjurătură s.f. (înv.) 1. umblătură multă. 2. asediu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înconjurătură
înconjurătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
încunjurătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
încungiurătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)