încrâncenat, ~ă a [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 470 / V: ~cinat, ~crincinat / Pl: ~ați, ~e / E: încrâncena] 1 Cuprins de groază. 2 Cu pielea încrețită de frică, de scârbă etc. 3 Încăpățânat. 4 Încruntat. 5 Nemulțumit. 6 Înverșunat. 7 Ferm. 8 (D. lupte) Sângeros. 9 (Fig) Neîndurător.

ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen. corectat(ă)

încrăciuna v vz încrâncena

încrâncena vr [At: LET. III², 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.

încrânceni v vz încrâncena

încrâncina v vz încrâncena

încrâncinat, ~ă a vz încrâncenat

încrânciuna v vz încrâncena

încrincina v vz încrâncena

încrincini v vz încrâncena

încrincinit, ~ă a vz încrâncenat

ÎNCRÂNCENA, încrâncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrâncina, vb. I] – În + crâncen.

CRÎNCENA vb. I v. încrîncena.

ÎNCRÎNCENA, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncena (C. PETRESCU, Î. II 8), încrîncina (CREANGĂ, P. 77) vb. I.

ÎNCRÎNCENAT, -Ă, încrîncenați, -te, adj. (Despre ființe și mai ales despre părți ale corpului lor) Contractat, înfiorat. Degetele mîinilor îi stăteau încrîncenate. CAMILAR, N. I 180. Lumea... se uita și-și simțea carnea încrîncenată de ceea ce vedea. PAS, Z. III 11. ♦ Fig. Cumplit, neîndurat, nemilos. Toată fărîma de viață și tot veninul urii încrîncenate erau trădate de privirile cîinoase ale ochilor cenușii, întunecați ca pulberea. MIHALE, O. 219.

ÎNCRÎNCINA vb. I v. încrîncena.

A SE ÎNCRÂNCENA mă ~ez intranz. 1) (despre corp și despre părți ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încreți; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se îndârji. [Și încrâncen] /în + crâncen

A ÎNCRÂNCENA ~ez tranz. A face să se încrânceneze. [Și încrâncen] /în + crâncen

încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].

încrîncenéz v. tr. (d. crîncen saŭ vsl. krončinĭati sen, a se înverșuna). Umplu de oroare, înfior. V. refl. Mă înfior (uzitat la pers. III): mulțĭ oamenĭ stăteaŭ încrîncinațĭ (Mold.) de mugetu vitelor (Șez. 30, 196). – Vechĭ și -nesc.

încrâncena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrâncenez, 3 se încrâncenează; conj. prez. 1 sg. să mă încrâncenez, 3 să se încrânceneze; imper. 2 sg. afirm. încrâncenează-te; ger. încrâncenându-mă

!încrâncena (a se ~) vb., ind. prez. 3 se încrâncenează

încrâncena vb., ind. prez. 1 sg. încrâncen/încrâncenez, 3 sg. și pl. încrâncenă/încrâncenează

încrâncen.

a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.

ÎNCRÂNCENAT adj. 1. cutremurat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimântat, zguduit, (înv. și pop.) spăimântat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la primirea veștii.) 2. v. înverșunat.

ÎNCRÂNCENA vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNCRÂNCENA vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNCRÎNCENAT adj. 1. cutremurat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimîntat, zguduit, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la primirea veștii.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)