încorsetat¹ sn [At: DA ms / E: încorseta] 1-3 Încorsetare (1-3).

încorsetat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I 104 / Pl: ~ați, ~e / E: încorseta] 1-2 Strâns într-un corset medical. 3 (Fig) Împiedicat în acțiunile sau în gândurile sale Si: încătușat (3), rigid.

ÎNCORSETAT, -Ă, încorsetați, -te, adj. Strîns în corset. Umblă ca un maimuțoi încorsetat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 282. Mi-au cerut voie să se ducă în sat unde era horă... și așa ferchezuite, încorsetate... le-am dat drumul. NEGRUZZI, S. I 104. ♦ Fig. Țeapăn, bățos, rigid.

ÎNCORSETA, încorsetez, vb. I. Tranz. A strânge într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. – În + corset.

încorseta [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: în- + corset] 1 vt A pune într-un corset medical. 2 vr A se strânge într-un corset. 3 vt (Fig) A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale, lipsindu-l de libertate spirituală Si: a încătușa (3). 4 vt (Fig) A supune anumitor reguli.

ÎNCORSETA, încorsetez, vb. I. Tranz. A pune într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. – În + corset.

ÎNCORSETA vb. I. tr. A strînge într-un corset. ♦ (Fig.) A supune anumitor reguli; a circumscrie (1). [< în- + corset, după fr. corseter].

ÎNCORSETA vb. tr. 1. a strânge într-un corset. 2. (fig.) a supune anumitor reguli; a îngrădi, a încătușa; a circumscrie (1). (după fr. corseter)

A ÎNCORSETA ~ez tranz. 1) A strânge în corset. 2) fig. (persoane sau manifestări ale lor) A strânge ca într-un corset; a împiedica să se dezvolte sau să se manifeste liber și plenar. /în + corset

încorseta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încorsetez, 3 încorsetează; conj. prez. 1 sg. să încorsetez, 3 să încorseteze

încorseta (a ~) vb., ind. prez. 3 încorsetează

încorseta vb., ind. prez. 1 sg. încorsetez, 3 sg. și pl. încorsetează