opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

ÎNCETĂȚENIRE, încetățeniri, s. f. Acțiunea de a (se) încetățeni. – V. încetățeni.

ÎNCETĂȚENIRE, încetățeniri, s. f. Acțiunea de a (se) încetățeni. – V. încetățeni.

încetățenire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: încetățeni] 1 Acordare a drepturilor de cetățean Si: indigenat, împământenire, încetățenit1 (1), naturalizare. 2 (Fig) Stabilire definitivă a unei noțiuni abstracte, a unui obicei, mode etc.

ÎNCETĂȚENIRE, încetățeniri, s. f. Acțiunea de a (se) încetățeni; acordarea drepturilor cetățenești. V. împămîntenire, naturalizare.

ÎNCETĂȚENI, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda cuiva o cetățenie; a indigena. 2. Refl. Fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetățean.

ÎNCETĂȚENI, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda cuiva o cetățenie; a indigena. 2. Refl. Fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetățean.

încetățeni [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + cetățean] 1 vt A acorda unui străin drepturi de cetățean Vz împământeni, naturaliza. 2 vr A deveni cetățean al altui stat. 3 vr A deveni locuitor permanent al unui oraș sau al unei localități. 4 vr (Fig; d. o noțiune abstractă, obicei, modă etc.) A se stabili definitiv.

ÎNCETĂȚENI, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda (unei persoane) cetățenia. 2. Refl. (Despre noțiuni abstracte) A se înrădăcina, a se statornici. (Tranz.) Numeroase organizații de partid, organe de stat și economice au încetățenit în activitatea lor metoda criticii și autocriticii, fapt care le-a ajutat să observe și să înlăture lipsurile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799.

A ÎNCETĂȚENI ~esc tranz. (persoane) A face să devină cetățean. /în + cetățean

A SE ÎNCETĂȚENI mă ~esc intranz. (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se înrădăcina; a se statornici; a se împământeni; a se consimți. /în + cetățean

încetățenì v. a da drepturile de cetățean.

încetățenésc v. tr. Fac cetățean, naturalizez, împămîntenesc. V. refl. Mă naturalizez. Fig. Mă răspîndesc, intru în obiceĭ: obiceiu de a bea ceaĭ se încetățenise între eĭ.

Ortografice DOOM

încetățenire s. f., g.-d. art. încetățenirii; pl. încetățeniri

încetățenire s. f., g.-d. art. încetățenirii; pl. încetățeniri

încetățenire s. f., g.-d. art. încetățenirii; pl. încetățeniri

încetățeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenesc, 3 sg. încetățenește, imperf. 1 încetățeneam; conj. prez. 1 sg. să încetățenesc, 3 să încetățenească

încetățeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenesc, imperf. 3 sg. încetățenea; conj. prez. 3 să încetățenească

încetățeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenesc, imperf. 3 sg. încetățenea; conj. prez. 3 sg. și pl. încetățenească

încetățenesc.

Sinonime

ÎNCETĂȚENIRE s. v. statornicire.

încetățenire s. v. STATORNICIRE.

ÎNCETĂȚENI vb. v. statornici.

încetățeni vb. v. STATORNICI.

Intrare: încetățenire
încetățenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încetățenire
  • ‑ncetățenire
  • încetățenirea
  • ‑ncetățenirea
plural
  • încetățeniri
  • ‑ncetățeniri
  • încetățenirile
  • ‑ncetățenirile
genitiv-dativ singular
  • încetățeniri
  • ‑ncetățeniri
  • încetățenirii
  • ‑ncetățenirii
plural
  • încetățeniri
  • ‑ncetățeniri
  • încetățenirilor
  • ‑ncetățenirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: încetățeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încetățeni
  • ‑ncetățeni
  • încetățenire
  • ‑ncetățenire
  • încetățenit
  • ‑ncetățenit
  • încetățenitu‑
  • ‑ncetățenitu‑
  • încetățenind
  • ‑ncetățenind
  • încetățenindu‑
  • ‑ncetățenindu‑
 singular plural
  • încetățenește
  • ‑ncetățenește
  • încetățeniți
  • ‑ncetățeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încetățenesc
  • ‑ncetățenesc
 (să)
  • încetățenesc
  • ‑ncetățenesc
  • încetățeneam
  • ‑ncetățeneam
  • încetățenii
  • ‑ncetățenii
  • încetățenisem
  • ‑ncetățenisem
a II-a (tu)
  • încetățenești
  • ‑ncetățenești
 (să)
  • încetățenești
  • ‑ncetățenești
  • încetățeneai
  • ‑ncetățeneai
  • încetățeniși
  • ‑ncetățeniși
  • încetățeniseși
  • ‑ncetățeniseși
a III-a (el, ea)
  • încetățenește
  • ‑ncetățenește
 (să)
  • încetățenească
  • ‑ncetățenească
  • încetățenea
  • ‑ncetățenea
  • încetățeni
  • ‑ncetățeni
  • încetățenise
  • ‑ncetățenise
plural I (noi)
  • încetățenim
  • ‑ncetățenim
 (să)
  • încetățenim
  • ‑ncetățenim
  • încetățeneam
  • ‑ncetățeneam
  • încetățenirăm
  • ‑ncetățenirăm
  • încetățeniserăm
  • ‑ncetățeniserăm
  • încetățenisem
  • ‑ncetățenisem
a II-a (voi)
  • încetățeniți
  • ‑ncetățeniți
 (să)
  • încetățeniți
  • ‑ncetățeniți
  • încetățeneați
  • ‑ncetățeneați
  • încetățenirăți
  • ‑ncetățenirăți
  • încetățeniserăți
  • ‑ncetățeniserăți
  • încetățeniseți
  • ‑ncetățeniseți
a III-a (ei, ele)
  • încetățenesc
  • ‑ncetățenesc
 (să)
  • încetățenească
  • ‑ncetățenească
  • încetățeneau
  • ‑ncetățeneau
  • încetățeniră
  • ‑ncetățeniră
  • încetățeniseră
  • ‑ncetățeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încetățenire, încetățenirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) încetățeni. acordarea drepturilor cetățenești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: statornicire
etimologie:
  • vezi încetățeni DEX '98 DEX '09

încetățeni, încetățenescverb

  • 1. tranzitiv A acorda cuiva o cetățenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: indigena
  • 2. reflexiv figurat A se înrădăcina, a se statornici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: statornici înrădăcina
    • format_quote tranzitiv Numeroase organizații de partid, organe de stat și economice au încetățenit în activitatea lor metoda criticii și autocriticii, fapt care le-a ajutat să observe și să înlăture lipsurile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. DLRLC
etimologie:
  • În + cetățean DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.