înaripat, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 276 / Pl: ~ați, ~e / E: înaripa] 1 Care are aripi. 2 (Fig) Plin de elan.

ÎNARIPAT, -Ă, înaripați, -te, adj. 1. Care are aripi, cu aripi; aripat (1). Di! caii mei... Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 13. Înaripata dihanie... nu mai avea astîmpăr cît ținea ziua. ANGHEL, PR. 42. E furios contra hoțului înaripat ce i-a prădat vînatul. ALECSANDRI, O. P. 351. 2. Fig. Avîntat, însuflețit, înflăcărat, plin de elan. Tot mai mare este numărul tinerilor care își leagă năzuințele lor cele mai înaripate de iubita noastră armată. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2438. Un vers într-adevăr înaripat... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 86.

înaripat a. prevăzut ca aripi: Amorul e zeu ’naripat AL.

înaripát și aripát, -ă adj. Cu aripĭ.

ÎNARIPA, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripă.

aripa [At: BOLINTINEANU, ap. ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~pez / E: aripă] 1 vt A împușca o pasăre în aripă. 2 vt A înaripa. 3 vr (Rar) A-și lua zborul.

înaripa [At: MARDARIE, L 3042 / V: (înv; cscj) ~pi / S și: înna~ / Pzi: ~pez / E: în- + aripă] 1 vt A înzestra pe cineva sau un obiect cu aripi. 2 vr (Șfg) A-și lua avânt. 3 vt (Fig) A da avânt.

înaripi vz înaripa

ARIPA ... = ÎNARIPA...

†ARIPI... 1 = ÎNARIPA... ¶ 2 ‡A-și întinde aripile: dedesuptul întăriturii aripindu-se una la alaltă (BIBL.).

ÎNARIPA, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripi.

ARIPA vb. I v. înaripa.

ÎNARIPA, înaripez, vb. I. Tranz. (În limbaj poetic) A da avînt, a însufleți. Dar ceea ce merită pe drept cuvînt atențiunea... este, în această poemă, entuziasmul care înaripează inima poetului. MACEDONSKI, O. IV 73. ♦ Refl. A prinde aripi, a-și lua avînt. Atunci se-naripează Neîmpăcatu-mi dor. ALECSANDRI, P. III 100. Încă aristocrația nu se înaripase, și capetele acestei idre... nu începuseră a mușca. NEGRUZZI, S. I 272. – Variantă: aripa vb. I.

A SE ÎNARIPA mă ~ez intranz. poet. (despre persoane) A fi cuprins de avânt creator; a prinde aripi. /în + aripă

A ÎNARIPA ~ez tranz. poet. (persoane) A face să se înaripeze. /în + aripă

aripà v. a-și lua sborul: p’al lor car de roze s’aripează fragedele zori BOL.

înaripà v. 1. a căpăta aripi: calul se ’naripă BOL.; 2. fig. a se avânta: atunci se ’naripeăzâ neîmpăcatu-mi dor AL.

aripát, V. înaripat.

aripésc (mă) v. refl. Bibl. (Cdr.). Îmĭ întind laturile unindu-mă cu laturile vecine.

aripéz, V. înaripez.

înaripéz și aripéz v. tr. Daŭ aripĭ, pun aripĭ, înzestrez cu aripĭ. – Vechĭ și întraripéz.

înaripa (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. înaripez, 3 înaripează; conj. prez. 1 sg. să înaripez, 3 să înaripeze

!înaripa (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înaripează

înaripa vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înaripez, 3 sg. și pl. înaripează

ÎNARIPAT adj. aripat. (Insectă ~.)

ÎNARIPAT adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat.

ÎNARIPAT adj. aripat.

înaripat adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEȚIT. PASIONAT.

ÎNARIPA vb. (rar) a întraripa.

ÎNARIPA vb. (rar) a întraripa.

aripa, v.t. A înaripa. – Din aripă (MDA).