2 definiții pentru împăcătură
Explicative DEX
împăcătură sf [At: CORESI, E. 38/37 / Pl: ~ri / E: împăca + -ură] (Înv) 1-3 Împăcare (1, 5-6). 4 Liniștire. 5 Pace. 6 Iubire a păcii. 7 Fire pașnică și împăciuitoare.
Arhaisme și regionalisme
împăcătură s.f. (înv.) împăcare, pace, liniștire, pacificare, iubire de pace.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împăcătură
împăcătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)