opțiuni
  • info
5 definiții pentru împutăciune

Explicative DEX

împutăciune sf [At: PALIA (1582) / Pl: ~ni / E: împuta + ciune cf lat imputatio] (Înv) 1 Mustrare. 2 Ceartă.

ÎMPUTĂCIUNE, împutăciuni, s. f. (Învechit) Imputare, mustrare, ocară, dojană. Fum de rușine și de împutăciune vecinilor noștri. ODOBESCU, S. I 431. ◊ Neînțelegere, diferend. Mihai-vodă, avînd oarecare împutăciune cu capii trupelor ajutoare... îi trimise înapoi prințului Transilvaniei. BĂLCESCU, O. II 45.

împutăcĭúne f. (d. împut 1 saŭ lat. imputátio, -ónis). Vechĭ. Mustrare, reproș. Ceartă, neînțelegere (Ĭorga, Ist. Arm Rom. 1, 370).

Sinonime

ÎMPUTĂCIUNE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.

împutăciune s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

Intrare: împutăciune
împutăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împutăciune
  • ‑mputăciune
  • împutăciunea
  • ‑mputăciunea
plural
  • împutăciuni
  • ‑mputăciuni
  • împutăciunile
  • ‑mputăciunile
genitiv-dativ singular
  • împutăciuni
  • ‑mputăciuni
  • împutăciunii
  • ‑mputăciunii
plural
  • împutăciuni
  • ‑mputăciuni
  • împutăciunilor
  • ‑mputăciunilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împutăciune, împutăciunisubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.