împresurătură sf [At: (a. 1657) GCR I, 174/2 / V: ~săr~ / Pl: ~ri / E: împresura + -ură] (Înv) 1-4 împresurare (1-4). 5 Sugrumare. 6-7 Împresurare (6-7). 8 (Fig) Copleșire. 9-10 Împresurare (9-10). 11 Asediere.

împresurătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Uzurpare.

împresărătură sf vz împresurătură

împresurătură s.f. (reg., înv.) împilare, nedreptățire, încălcare, luare în mod abuziv, răpire de pământ, uzurpare de drepturi.