ÎMPIELIȚAT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițat, -ă adj.] – V. împelița.

împielițat², ~ă a vz împelițat², ~ă

împielițat¹ sn vz împelițat¹

ÎMPELIȚA vb. I v. împielița.

ÎMPELIȚAT, -Ă adj. v. împielițat.

ÎMPIELIȚA, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna. [Var.: (rar) împelița vb. I] – În + peliță (=pieliță).

împelețat, ~ă a vz împelițat

împelița vr [At: VARLAAM, C. II, 41 / V: ~pie~ / Pzi: ~țez / E: în- + peliță] (Înv) A se întrupa.

împelițat², ~ă [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: ~pie~, (Mar) ~erl~ / Pl: ~ați, ~e / E: împelița] 1 a (Nob) Prevăzut cu o peliță. 2 a (Înv) Întrupat. 3 a (Îs) Drac ~ Copil neastâmpărat și obraznic. 4 a Rău. 5 a (Mar; rar; îf împerlițat) Mândru. 6 sma Drac. 7-8 smf, a (Pfm) (Persoană) afurisită. 9-10 smf, a (Ban) (Persoană) vicioasă, cu deprinderi urâte, incapabilă să se îndrepte.

împelițat¹ sn [At: PSALT. SCFI. 526 / V: ~pie~ / Pl: ~uri / E: împelița] (Înv) Întrupare.

împerlițat, ~ă a vz împelițat²

împielița v vz împelița

ÎMPELIȚA (-ițez) vb. refl. A se încarna: pentru noi s’au împelițat și pentru noi păcătoșii fu om (PR.-GOV.); o să te împelițezi din cap pînă în călcie în chip de om muritor (CAR.) [peliță].

ÎMPELIȚAT I. adj. p. ÎMPELIȚA. 1 Întrupat, încarnat ¶ 2 Drac ~, drac în chip, cu trup de om; de aci: ~, afurisit, dat dracului, îndrăcit: e ~ căprarul, nu-i dai de fund (DLVR.); a izbîndit împotriva împelițaților vrăjmași ai omenirii (ISP.); înțepenise ~a, sgîindu-se cu ochii acolo (ISP.). II. ÎMPELIȚATUL sm. Necuratul, diavolul, dracul.

ÎMPELIȚA, împelițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împielița vb. I] – În + peliță (= pieliță).

ÎMPELIȚAT, -Ă, împelițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împelițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împielițat, -ă adj.] – V. împelița.

ÎMPELIȚA, împelițez, vb. I. Refl. (În basme) A se întrupa, a se încarna. O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. – Variantă: împielița vb. I.

ÎMPELIȚAT, -Ă, împelițați, -te, adj. (Și în forma împielițat) Afurisit, blestemat, îndrăcit. Cati, Cati... – ascultă, modistă împielițată. ALECSANDRI, T. I 69. Acolo, la un foc cu vîlvătăi, baciul și ciobanii, spuneau ghicitori, care de care mai impelițate. DELAVRANCEA, S. 258. Se veseliră și lăudară pe dumnezeu că a dat atîta tărie lui Greuceanu de a izbîndit împotriva împelițaților vrăjmași ai omenirii. ISPIRESCU, L. 224. ◊ Expr. Drac împelițat, se zice despre un copil neastîmpărat, poznaș, obraznic. Acu să pleci că te iau și eu la bătaie, drac împielițat ce ești! REBREANU, R. II 33. Ce ochi de drac împielițat avea Mogîldea; și ca un viezure își răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Vai, ce drac împielițat! ALECSANDRI, T. I 135. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul, diavolul. Vrei să mă furi la iad, impelițatule?! VISSARION, B. 85. – Variantă: împielițat,-ă adj.

A SE ÎMPELIȚA mă ~ez intranz. înv. 1) A lua o înfățișare (peliță) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliță

ÎMPELIȚAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎMPELIȚA. ◊ Drac ~ se spune unui copil neastâmpărat sau obraznic. 2) Care are purtări rele. /v. a se împelița

împelițà v. a se incarna: o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V. pielițà].

împelițát, -ă adj. (d. peliță, pele). Încornat, el însușĭ: drac împelițat. S. m. Împelițatu, dracu. – Și ca v. refl.: să te împelițezĭ în chip de om muritor (Car. VR. 1909, 11, 209), să-țĭ ĭeĭ chip de om, vorbind de un drac.

împielițat adj. m., pl. împielițați; f. împielițată, pl. împielițate

*împielițat adj. m., pl. împielițați; f. împielițată, pl. împielițate

!împielița (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împielițez, 3 se împielițează; conj. prez. 1 sg. să mă împielițez, 3 să se împielițeze; imper. 2 sg. afirm. împielițează-te; ger. împielițându-mă

!Împielițatul (Dracul) s. propriu m. art.

!împelița (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițează

*împielițatul (dracul) s. m. art.

împelița vb., ind. prez. 1 sg. împelițez, 3 sg. și pl. împelițează; part. împelițat

împelițez.

drac împielițat expr. 1. rău, afurisit. 2. poznaș, neastâmpărat. 3. cutezător.

ÎMPELIȚA vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.

ÎMPELIȚAT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

ÎMPELIȚATUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

împelița vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA.

împelițat adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS.

împelițatul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.