împestrițare sf [At: DA ms / V: ~pis~ / Pl: ~țări / E: împestrița] 1 Dobândire a unui aspect pestriț Si: împestrițat¹ (1), împistricire (1), împistricit¹ (1), împistricitură (1). 2 (Fig) Amestec de elemente variate, eterogene Si: împestrițat¹ (2).

ÎMPESTRIȚARE, impestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. Limbajul, prin incoerența și împestrițarea lui, e de ajuns... să ne arate și incoerența ideilor unei societăți informe. IBRĂILEANU, SP. CR. 237.

împestrița vtr [At: ARHIVA R. I, VI/13 / V: (cscj) ~ți / Pzi: ~țez / E: în- + pestrița] 1-2 A (se) face pestriț Si: a împistri (1), a (se) împistrici (1-2).

împestriți v vz împestrița

împistrița v vz împestrița

împistrițare sf vz împestrițare

ÎMPESTRIȚA (-ițez) vb. tr. și refl. A (se) face pestriț, a (se) colora felurit; a (se) forma pete de diferite colori: mii de pîraie... împestrițează matca sa... nisiposă (ODOB.); noroiul și bolovanii de piatră se împestrițează cu băltoacele întinse d’a curmezișul drumurilor (DLVR.); Ⓕ: limba patriei se împestriță formînd un gerg ce se întinse ca o pecingine (NEGR.).

ÎMPESTRIȚAT adj. p. ÎMPESTRIȚA. Colorat felurit, cu pete de diferite colori; Ⓕ: vorbește o limbă ~ă cu cuvinte franțuzești.

ÎMPESTRIȚA, împestrițez, vb. I. Tranz. A face pestriț. (Fig.) Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia cu niște amintiri împietrite. REBREANU, R. I 51. ◊ Refl. Lungul șanțului se împestriță de culorile năframelor. CAMILAR, TEM. 168.

A ÎMPESTRIȚA ~ez tranz. A face să se împestrițeze. /în + pestriț

A SE ÎMPESTRIȚA mă ~ez intranz. A deveni pestriț; a ajunge pestriț. /în + pestriț

împestrițà v. a (se) face pestriț.

împestrițéz și pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud împopistrez și împup- (bg. popistrĕam)

împestrițare s. f., g.-d. art. împestrițării; pl. împestrițări

împestrițare s. f., g.-d. art. împestrițării; pl. împestrițări

împestrițare s. f., g.-d. art. împestrițării; pl. împestrițări

împestrița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împestrițez, 3 împestrițează; conj. prez. 1 sg. să împestrițez, 3 să împestrițeze

împestrița (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițează

împestrița vb., ind. prez. 1 sg. împestrițez, 3 sg. și pl. împestrițează; conj. prez. 3 sg. și pl. împestrițeze

împestrițez.

ÎMPESTRIȚARE s. împestrițătură.

ÎMPESTRIȚARE s. împestrițătură.

ÎMPESTRIȚA vb. v. smălța.

ÎMPESTRIȚA vb. a păta, a smălța, (rar) a pestrița, (înv. și reg.) a popistri, (fig.) a smălțui. (Florile ~ cîmpia.)