3 definiții pentru îmbunăciune
Explicative DEX
îmbunăciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 8/2 / Pl: ~ni / E: îmbuna + -ăciune] (Înv) Înduplecare.
îmbunăcĭúne f. Vechĭ. Îmbunare. Vorbă de îmbunare, cuvîntare blîndă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
îmbunăciune s.f. (înv.) lingușire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmbunăciune
îmbunăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)