opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

ÎMBUCĂTĂȚIT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.

ÎMBUCĂTĂȚIT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.

îmbucătățit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: îmbucătăți] Care este divizat în bucăți Si: fragmentat.

ÎMBUCĂTĂȚI, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți.

ÎMBUCĂTĂȚI, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți.

îmbucătăți vt [At: ARDELEANU, V. P. 213 / Pzi: ~țesc / E: în- + bucată] A tăia ceva în bucăți Si: a fragmenta, (rar) a îmbucăți.

ÎMBUCĂTĂȚI 👉 ÎMBUCĂȚI.

ÎMBUCĂȚI, ÎMBUCĂTĂȚI (-ățesc) vb. tr. = BUCĂȚI: în loc să îmbucățească moșia, a început a o împreuna și mări (ION.).

ÎMBUCĂTĂȚI, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți. A îmbucătăți carnea.

A ÎMBUCĂTĂȚI ~esc tranz. A tăia în bucăți; a face bucăți. /în + a bucătăți

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.

Ortografice DOOM

îmbucătăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățesc, 3 sg. îmbucătățește, imperf. 1 îmbucătățeam; conj. prez. 1 sg. să îmbucătățesc, 3 să îmbucătățească

îmbucătăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățesc, imperf. 3 sg. îmbucătățea; conj. prez. 3 să îmbucătățească

îmbucătăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățesc, imperf. 3 sg. îmbucătățea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucătățească

Sinonime

ÎMBUCĂTĂȚI vb. 1. (reg.) a bucățeli, a bucăți, a rupturi. (De ce-ai ~ în halul ăsta carnea?) 2. v. împărți.

ÎMBUCĂTĂȚI vb. 1. (reg.) a bucățeli, a bucăți, a rupturi. (De ce-ai ~ în halul ăsta carnea?) 2. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.)

Intrare: îmbucătățit
îmbucătățit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucătățit
  • ‑mbucătățit
  • îmbucătățitul
  • îmbucătățitu‑
  • ‑mbucătățitul
  • ‑mbucătățitu‑
  • îmbucătățită
  • ‑mbucătățită
  • îmbucătățita
  • ‑mbucătățita
plural
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
  • îmbucătățiții
  • ‑mbucătățiții
  • îmbucătățite
  • ‑mbucătățite
  • îmbucătățitele
  • ‑mbucătățitele
genitiv-dativ singular
  • îmbucătățit
  • ‑mbucătățit
  • îmbucătățitului
  • ‑mbucătățitului
  • îmbucătățite
  • ‑mbucătățite
  • îmbucătățitei
  • ‑mbucătățitei
plural
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
  • îmbucătățiților
  • ‑mbucătățiților
  • îmbucătățite
  • ‑mbucătățite
  • îmbucătățitelor
  • ‑mbucătățitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: îmbucătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbucătăți
  • ‑mbucătăți
  • îmbucătățire
  • ‑mbucătățire
  • îmbucătățit
  • ‑mbucătățit
  • îmbucătățitu‑
  • ‑mbucătățitu‑
  • îmbucătățind
  • ‑mbucătățind
  • îmbucătățindu‑
  • ‑mbucătățindu‑
 singular plural
  • îmbucătățește
  • ‑mbucătățește
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbucătățesc
  • ‑mbucătățesc
 (să)
  • îmbucătățesc
  • ‑mbucătățesc
  • îmbucătățeam
  • ‑mbucătățeam
  • îmbucătății
  • ‑mbucătății
  • îmbucătățisem
  • ‑mbucătățisem
a II-a (tu)
  • îmbucătățești
  • ‑mbucătățești
 (să)
  • îmbucătățești
  • ‑mbucătățești
  • îmbucătățeai
  • ‑mbucătățeai
  • îmbucătățiși
  • ‑mbucătățiși
  • îmbucătățiseși
  • ‑mbucătățiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbucătățește
  • ‑mbucătățește
 (să)
  • îmbucătățească
  • ‑mbucătățească
  • îmbucătățea
  • ‑mbucătățea
  • îmbucătăți
  • ‑mbucătăți
  • îmbucătățise
  • ‑mbucătățise
plural I (noi)
  • îmbucătățim
  • ‑mbucătățim
 (să)
  • îmbucătățim
  • ‑mbucătățim
  • îmbucătățeam
  • ‑mbucătățeam
  • îmbucătățirăm
  • ‑mbucătățirăm
  • îmbucătățiserăm
  • ‑mbucătățiserăm
  • îmbucătățisem
  • ‑mbucătățisem
a II-a (voi)
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
 (să)
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
  • îmbucătățeați
  • ‑mbucătățeați
  • îmbucătățirăți
  • ‑mbucătățirăți
  • îmbucătățiserăți
  • ‑mbucătățiserăți
  • îmbucătățiseți
  • ‑mbucătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbucătățesc
  • ‑mbucătățesc
 (să)
  • îmbucătățească
  • ‑mbucătățească
  • îmbucătățeau
  • ‑mbucătățeau
  • îmbucătățiră
  • ‑mbucătățiră
  • îmbucătățiseră
  • ‑mbucătățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbucătățit, îmbucătățităadjectiv

  • 1. Care este divizat în bucăți. DEX '09 DEX '98
    sinonime: fracționat
etimologie:
  • vezi îmbucătăți DEX '98 DEX '09

îmbucătăți, îmbucătățescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.