2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

îmbucări [At: I. CR. III, 345 / Pzi: ~resc / E: îmbucare] 1 vt A hrăni vitele. 2 vr (Nob; d. vite) A se hrăni. 3 vr (Nob; d. vite) A se sătura.

ÎMBUCĂRI, îmbucăresc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A da de mîncare vitelor. 2. Refl. (Despre vite) A se hrăni, a se sătura. – Din îmbucare (< îmbuca).

Sinonime

ÎMBUCĂRI vb. v. sătura.

îmbucări vb. v. SĂTURA.

Intrare: îmbucărit
îmbucărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucărit
  • ‑mbucărit
  • îmbucăritul
  • îmbucăritu‑
  • ‑mbucăritul
  • ‑mbucăritu‑
  • îmbucări
  • ‑mbucări
  • îmbucărita
  • ‑mbucărita
plural
  • îmbucăriți
  • ‑mbucăriți
  • îmbucăriții
  • ‑mbucăriții
  • îmbucărite
  • ‑mbucărite
  • îmbucăritele
  • ‑mbucăritele
genitiv-dativ singular
  • îmbucărit
  • ‑mbucărit
  • îmbucăritului
  • ‑mbucăritului
  • îmbucărite
  • ‑mbucărite
  • îmbucăritei
  • ‑mbucăritei
plural
  • îmbucăriți
  • ‑mbucăriți
  • îmbucăriților
  • ‑mbucăriților
  • îmbucărite
  • ‑mbucărite
  • îmbucăritelor
  • ‑mbucăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbucări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbucări
  • ‑mbucări
  • îmbucărire
  • ‑mbucărire
  • îmbucărit
  • ‑mbucărit
  • îmbucăritu‑
  • ‑mbucăritu‑
  • îmbucărind
  • ‑mbucărind
  • îmbucărindu‑
  • ‑mbucărindu‑
singular plural
  • îmbucărește
  • ‑mbucărește
  • îmbucăriți
  • ‑mbucăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbucăresc
  • ‑mbucăresc
(să)
  • îmbucăresc
  • ‑mbucăresc
  • îmbucăream
  • ‑mbucăream
  • îmbucării
  • ‑mbucării
  • îmbucărisem
  • ‑mbucărisem
a II-a (tu)
  • îmbucărești
  • ‑mbucărești
(să)
  • îmbucărești
  • ‑mbucărești
  • îmbucăreai
  • ‑mbucăreai
  • îmbucăriși
  • ‑mbucăriși
  • îmbucăriseși
  • ‑mbucăriseși
a III-a (el, ea)
  • îmbucărește
  • ‑mbucărește
(să)
  • îmbucărească
  • ‑mbucărească
  • îmbucărea
  • ‑mbucărea
  • îmbucări
  • ‑mbucări
  • îmbucărise
  • ‑mbucărise
plural I (noi)
  • îmbucărim
  • ‑mbucărim
(să)
  • îmbucărim
  • ‑mbucărim
  • îmbucăream
  • ‑mbucăream
  • îmbucărirăm
  • ‑mbucărirăm
  • îmbucăriserăm
  • ‑mbucăriserăm
  • îmbucărisem
  • ‑mbucărisem
a II-a (voi)
  • îmbucăriți
  • ‑mbucăriți
(să)
  • îmbucăriți
  • ‑mbucăriți
  • îmbucăreați
  • ‑mbucăreați
  • îmbucărirăți
  • ‑mbucărirăți
  • îmbucăriserăți
  • ‑mbucăriserăți
  • îmbucăriseți
  • ‑mbucăriseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbucăresc
  • ‑mbucăresc
(să)
  • îmbucărească
  • ‑mbucărească
  • îmbucăreau
  • ‑mbucăreau
  • îmbucări
  • ‑mbucări
  • îmbucăriseră
  • ‑mbucăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbucări, îmbucărescverb

regional
etimologie:
  • îmbucare (din îmbuca). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.