îmbondorit, ~ă a, av vz îmbodolit

îmbodolit, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 105 / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~oldorât, ~oldorit, ~ond~, ~ondorit / Pl: ~iți, ~e / E: îmbodoli] (Reg) 1-2 a, av (D. persoane) (Care este) înfășurat bine în haine multe sau groase, pentru a se feri de frig Si: (reg) încotoșmănat, încroșnat, înfofolit. 3 a (Pre; d. sugari) Înfășat. 4 a (Pex; fig; d. obiecte) Acoperit cu un strat gros.

îmboldorât, ~ă a, av vz îmbodolit

îmboldorit, ~ă a, av vz îmbodolit

îmbondolit, ~ă a, av vz îmbodolit

ÎMBODOLIT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Regional) Înfofolit. La ambulanță licăreau felinare în toate părțile. Pe pături negre stăteau în capul oaselor flăcăii cu capetele îmbodolite. SADOVEANU, O. VI 113. Și cînd era gata tot, ce să mă pomenesc? Cu Ilinca, îmbodolită de drum. VLAHUȚĂ, CL. 20.

îmbodolit a. Mold. îmboborojit: îmbodoliți în surtuce Negr. [Origină necunoscută].

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

îmbondolésc și îmbondorésc, V. îmbobolesc.

îmbondori (= îmbodoli) vb. (ind. prez. 1 îmbondoresc)

ÎMBODOLIT adj. v. încotoșmănat, înfofolit.

îmbodolit adj. v. ÎNCOTOȘMĂNAT. ÎNFOFOLIT.

îmbondorít, -ă, îmbondoriți, -te, (bondărit), adj. Înfofolit. – Din îmbondori.

îmboldorit, îmboldorită, (îmboldorât, îmboldorită, îmbondorit, -ă,) adj. (reg.) învălit la gât, înfășurat, înfofolit, încroșnat, încotoșmănat.

îmbondorí, (îmbondări, bondări), v.t.r. A (se) îmbrăca cu multe haine; a (se) înfofoli. – Din îm + bondă „haină de blană”.