îmbodolit, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 105 / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~oldorât, ~oldorit, ~ond~, ~ondorit / Pl: ~iți, ~e / E: îmbodoli] (Reg) 1-2 a, av (D. persoane) (Care este) înfășurat bine în haine multe sau groase, pentru a se feri de frig Si: (reg) încotoșmănat, încroșnat, înfofolit. 3 a (Pre; d. sugari) Înfășat. 4 a (Pex; fig; d. obiecte) Acoperit cu un strat gros.

ÎMBODOLIT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Regional) Înfofolit. La ambulanță licăreau felinare în toate părțile. Pe pături negre stăteau în capul oaselor flăcăii cu capetele îmbodolite. SADOVEANU, O. VI 113. Și cînd era gata tot, ce să mă pomenesc? Cu Ilinca, îmbodolită de drum. VLAHUȚĂ, CL. 20.

îmbodolit a. Mold. îmboborojit: îmbodoliți în surtuce Negr. [Origină necunoscută].

îmbodoli [At: SBIERA, P. 21/12 / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~oldori, ~oldorî, ~ondoli, ~ondori / Pzi: ~lesc / E: ns cf bundă] (Reg) 1-2 vtr (C. i. persoane) A (se) înfășură bine în haine multe sau groase, pentru a se feri de frig Si: (reg) a (se) încotoșmăna, a (se) încroșna, a (se) înfofoli. 3 vt (Pre; c. i. sugari) A înfășa. 4 vt (Pex; fig; c. i. obiecte) A acoperi cu un strat gros.

îmboldorât, ~ă a, av vz îmbodolit

îmboldori v vz îmbodoli

îmboldorit, ~ă a, av vz îmbodolit

îmboldorî v vz îmbodoli

îmbondoli v vz îmbodoli

îmbondolit, ~ă a, av vz îmbodolit

îmbondori v vz îmbodoli

îmbondorit, ~ă a, av vz îmbodolit

ÎMBODOLI, îmbodolesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se înfofoli. Apucă de pe-un scaun șalul, îmbodolindu-se cu el, și fugi la ușă. SADOVEANU, Z. C. 222. Alții vro doi... fiind îmbodoliți în surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105. ◊ Tranz. Fig. Foc, focșorule, Eu te învelesc Și te îmbodolesc. PĂSCULESCU, L. P. 135.

A ÎMBODOLI ~esc tranz. pop. A îmbrăca cu haine multe și călduroase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna; a cocoloși. /Orig. nec.

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

îmboldorésc, V. îmbobolesc.

încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s’a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca’n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună.

îmbodoli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolesc, 3 sg. îmbodolește, imperf. 1 îmbodoleam; conj. prez. 1 sg. să îmbodolesc, 3 să îmbodolească

îmbodoli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolesc, imperf. 3 sg. îmbodolea; conj. prez. 3 să îmbodolească

îmbodoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolesc, imperf. 3 sg. îmbodolea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbodolească

ÎMBODOLIT adj. v. încotoșmănat, înfofolit.

îmbodolit adj. v. ÎNCOTOȘMĂNAT. ÎNFOFOLIT.

ÎMBODOLI vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

îmbodoli vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.

A îmbodoli ≠ a descotoșmana

îmboldorit, îmboldorită, (îmboldorât, îmboldorită, îmbondorit, -ă,) adj. (reg.) învălit la gât, înfășurat, înfofolit, încroșnat, încotoșmănat.