dexonline

info

2 intrări

17 definiții

explicative DEX (10)
ortografice DOOM (7)

Explicative DEX

ÎMBLĂNIRE s. f. Acțiunea de a îmblăni. – V. îmblăni.

îmblănire sf [At: DA ms / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmblăni] 1 Căptușire cu blană a unui obiect de îmbrăcăminte Si: îmblănit¹ (1), (înv) blănire, blănuire, îmblănuire. 2 (Cns; reg) Căptușire cu scândură groasă a unui element de construcție Si: pardosire. 3 (Cns; reg) Așezare a tocurilor la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) Bătaie.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.

blăni¹^[1] vt vz îmblăni

Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, a îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva. corectat(ă)

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMBLĂNI (-ănesc) vb. tr. A căptuși cu blană: un cepchen verde îmblănit numai cu samur (ISP.).

ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană o haină. Și-a îmblănit paltonul.

A ÎMBLĂNI ~esc tranz. (haine, încălțăminte) A căptuși cu blană. ~ paltonul. [Sil. îm-blă-] /în + blană

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

îmblănì v. a căptuși cu blană.

îmblănésc, V. blănesc.

Ortografice DOOM

îmblănire s. f., g.-d. art. îmblănirii

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

îmblănire s. f., g.-d. art. îmblănirii

îmblănire s. f., g.-d. art. îmblănirii; pl. îmblăniri

îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, 3 sg. îmblănește, imperf. 1 îmblăneam; conj. prez. 1 sg. să îmblănesc, 3 să îmblănească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 să îmblănească

îmblăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblănească

îmblănesc.

Intrare: îmblănire

îmblănire substantiv feminin

substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îmblănire ‑mblănire	îmblănirea ‑mblănirea
nominativ-acuzativ	plural	îmblăniri ‑mblăniri	îmblănirile ‑mblănirile
genitiv-dativ	singular	îmblăniri ‑mblăniri	îmblănirii ‑mblănirii
genitiv-dativ	plural	îmblăniri ‑mblăniri	îmblănirilor ‑mblănirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: îmblăni

îmblăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmblăni ‑mblăni	îmblănire ‑mblănire	îmblănit ‑mblănit îmblănitu‑ ‑mblănitu‑	îmblănind ‑mblănind îmblănindu‑ ‑mblănindu‑	singular	plural
		(a) îmblăni ‑mblăni	îmblănire ‑mblănire	îmblănit ‑mblănit îmblănitu‑ ‑mblănitu‑	îmblănind ‑mblănind îmblănindu‑ ‑mblănindu‑	îmblănește ‑mblănește	îmblăniți ‑mblăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmblănesc ‑mblănesc	(să) îmblănesc ‑mblănesc	îmblăneam ‑mblăneam	îmblănii ‑mblănii	îmblănisem ‑mblănisem
	a II-a (tu)	îmblănești ‑mblănești	(să) îmblănești ‑mblănești	îmblăneai ‑mblăneai	îmblăniși ‑mblăniși	îmblăniseși ‑mblăniseși
	a III-a (el, ea)	îmblănește ‑mblănește	(să) îmblănească ‑mblănească	îmblănea ‑mblănea	îmblăni ‑mblăni	îmblănise ‑mblănise
plural	I (noi)	îmblănim ‑mblănim	(să) îmblănim ‑mblănim	îmblăneam ‑mblăneam	îmblănirăm ‑mblănirăm	îmblăniserăm ‑mblăniserăm îmblănisem ‑mblănisem
	a II-a (voi)	îmblăniți ‑mblăniți	(să) îmblăniți ‑mblăniți	îmblăneați ‑mblăneați	îmblănirăți ‑mblănirăți	îmblăniserăți ‑mblăniserăți îmblăniseți ‑mblăniseți
	a III-a (ei, ele)	îmblănesc ‑mblănesc	(să) îmblănească ‑mblănească	îmblăneau ‑mblăneau	îmblăniră ‑mblăniră	îmblăniseră ‑mblăniseră

blăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) blăni	blănire	blănit blănitu‑	blănind blănindu‑	singular	plural
		(a) blăni	blănire	blănit blănitu‑	blănind blănindu‑	blănește	blăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	blănesc	(să) blănesc	blăneam	blănii	blănisem
	a II-a (tu)	blănești	(să) blănești	blăneai	blăniși	blăniseși
	a III-a (el, ea)	blănește	(să) blănească	blănea	blăni	blănise
plural	I (noi)	blănim	(să) blănim	blăneam	blănirăm	blăniserăm blănisem
	a II-a (voi)	blăniți	(să) blăniți	blăneați	blănirăți	blăniserăți blăniseți
	a III-a (ei, ele)	blănesc	(să) blănească	blăneau	blăniră	blăniseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

îmblănire, îmblănirisubstantiv feminin

1. Acțiunea de a îmblăni. DEX '98 DEX '09

etimologie:

vezi îmblăni DEX '98 DEX '09

îmblăni, îmblănescverb

1. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: blănui
- format_quote Și-a îmblănit paltonul. DLRLC

etimologie:

În + blană DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.