6 definiții pentru îmbietură
Explicative DEX
ÎMBIETURĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.
ÎMBIETURĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbietură sf [At: SBIERA, P. 252 / S și: (înv) înb~ / P: ~bi-e~ / Pl: ~ri / E: îmbia + tură] 1-3 (Pfm; rar) Îmbiere (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBIETURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a îmbia, invitațiune; îndemn: auzind tata aceste îmbieturi... strigă cătră femeia sa (SB.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
îmbietură (rar) (desp. -bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbieturii; pl. îmbieturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbietură (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbieturii; pl. îmbieturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbietură s. f. (sil. -bi-e-), g.-d. art. îmbieturii; pl. îmbieturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: îm-bi-e-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îmbietură, îmbieturisubstantiv feminin
etimologie:
- Îmbia + -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.