ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvelcă, zovelcă, zivelcă, zuvelcă, zevelcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

zăvelcă sf [At: POLIZU / V: (reg) zav~¹, zev~, ziv~, zâv~, zov~, zuv~ / S și: suv~ / Pl: ~lci / E: ns cf bg завелца] (Reg) 1 Zodie¹ (1). 2 (Csnp) Țesătură țărănească. 3 Bucată de pânză de sac cu care băcițele își înfășoară picioarele atunci când mulg oile. 4 (Îf zuvelcă) Melodie populară nedefinită mai îndeaproape.

zăvelcă s.f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, decorate cu alesături sau cu broderii, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. O femeie durdulie, îmbrăcată cu iie și zăvelcă (CA. PETR.). • pl. -ci. și zavelcă, zevelcă s.f. /<bg. завивка.

ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavelcă, zevelcă, zivelcă, zovelcă, zuvelcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare din cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă la țară ca fustă. V. fotă. Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64. – Variante: (regional) zevelcă (MACEDONSKI, O. I 10), zivelcă (MAT. FOLK. 442), zuvelcă (ib. 314, TEODORESCU, P. P. 334), zavelcă s. f.

ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavelcă, zovelcă, zivelcă, zuvelcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.

ZĂVELCĂ ~ci f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare (în dungi sau brodate), purtate la țară, în loc de fustă. /cf. bulg. zavivka

zăvélcă, V. zavelcă.

javecă sf vz zăvelcă^[1] modificată

suvelcă sf vz zăvelcă

zavelcă sf vz zăvelcă

zâvelcă sf vz zăvelcă

zevelcă sf vz zăvelcă

zivelcă sf vz zăvelcă

zovelcă sf vz zăvelcă

zuvelcă sf vz zăvelcă

zavelcă s.f. v. zăvelcă.

zevelcă s.f. v. zăvelcă.

zivelcă s.f. v. zăvelcă.

zovelcă s.f. v. zăvelcă.

zuvelcă s.f. v. zăvelcă.

❍JAVELCĂ – ZĂVELCĂ.

ZAVELCĂ, ZĂVELCĂ, ZUVELCĂ (pl. -ci) sf. Olten. Băn. Trans. 👕 Șorț de pînză, împodobit cu cusături și cu fluturi, ce se poartă în zilele de sărbătoare: de-a lungul prispelor atîrnă, pe culmi... scurteici și zăvelci cusute cu fluturi (VLAH.) [comp. bg. zavěrka].

❍ZEVELCĂ = ZĂVELCĂ.

❍ZUVELCĂ ... 👉 ZĂVELCĂ ...

zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].

zevelcă f. V. zavelcă.

zavélcă, ză- și zu- f., pl. ĭ (bg. zavivka, învălitoare, d. zavivam, învălesc, învălătucesc; vsl. za-viti, a învălătuci). Vest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota din ainte. V. vîlnic.

zuvélcă f. V. zavelcă.

zăvelcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcii; pl. zăvelci

zăvelcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcii; pl. zăvelci

zăvelcă s. f., g.-d. art. zăvelcii; pl. zăvelci

ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)

zavelcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.

ZĂVÉLCĂ, Gh. (AO XXI 201), < subst.

ZĂVELCĂ s. v. catrință, fotă.

zăvelcă s. v. CATRINȚĂ. FOTĂ.