zăngăitură sf [At: ODOBESCU, S. I, 67 / V: (înv) ~iet~, zân~ / Pl: ~ri / E: zăngăi + -etură] (Înv) 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngăitură s.f. v. zăngănitură.

zăngăietură sf vz zăngăitură

zăngănitură sf [At: DDRF / V: zân~, (reg) zin~ / Pl: ~ri / E: zăngăni + -itură] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zângăitură sf vz zăngăitură

zângănitură sf vz zăngănitură

zingănitură sf vz zăngănitură

zăngănitură s.f. Zăngănit. • pl. -i. și zăngăitură, zîngănitură s.f. /zăngăni + -tură.

zîngănitură s.f. v. zăngănitură.

ZÎNGĂNITURĂ, ZĂNGĂNITURĂ, ZINGĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Zîngănit prelung: zăngănitura ostașilor ce dau năvală, larma gloatei... făceau toate la un loc un vuet încurcat ODOB..

ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. – Variante: zîngăitură, zăngăitură (ODOBESCU, S. I 67), zîngănitură s. f.

ZÎNGĂITURĂ s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitură, zîngănitură s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.

zăngănitură f. zăngănit prelung.

zăngănitură s. f., g.-d. art. zăngăniturii; pl. zăngănituri

zăngănitură s. f., g.-d. art. zăngăniturii; pl. zăngănituri

zăngănitură s. f., g.-d. art. zăngăniturii; pl. zăngănituri

ZĂNGĂNITURĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNITURĂ s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)