ZAHAREA s. f. v. zaherea.

ZAHEREA, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zaharea s. f.] – Din tc. zahire.

ZĂHĂREL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

zaara sf vz zaherea

zaerea sf vz zaherea

zahara sf vz zaherea

zahare sf vz zaherea

zaharea sf vz zaherea

zahere sf vz zaherea

zaherea sf [At: SIMION DASC., LET. 71 / V: (îrg) zaara, zae~, ~hara, ~hare, ~harea, ~here, ~hirea, ~hrea, (reg) zăhăr~, zeh~ / Pl: ~ele și zăhărăli / E: tc zahira, zahre] 1 (Îrg) Cantitate de alimente necesară pentru aprovizionarea armatei Si: (îrg) proviant. 2 (Îrg; pgn) Provizii alimentare Si: alimente (1). 3 (Îrg; pgn) Produse alimentare Si: (îrg) proviant. 4 (Îrg; spc) Dare, constând în alimente și mai ales în grâu, pe care țările române erau obligate să o dea oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. 5 (Îrg; îe) A fi în ~ A avea nevoie de provizii. 6 (Îrg; îae) A căuta provizii. 7 (Îrg) Marfă. 8 (Reg) Tain pentru vite, preparat din tărâțe de porumb, orz, sfeclă de zahăr etc. amestecat cu apă și sare. 9 (Reg; pex) Furaj (1). 10 (Înv) Cereale încinse, nepanificabile, folosite pentru obținerea rachiului.

zahirea sf vz zaherea

zahrea sf vz zaherea

zăhărea sf vz zaherea

zăhărel sn [At: CARAGIALE, O. II, 96 / V: (reg) zâh~ / Pl: ~e / E: zahăr + -el] 1-2 (Șhp) Zahăr (1) (puțin). 3-4 (Pfm; îe) A duce (sau a purta) (pe cineva) (sau a se lăsa dus ori adus) cu zăhărelul A înșela (pe cineva) (sau a se lăsa înșelat) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 5 (Reg; lpl) Dulciuri (40). 6 (Bot; reg) Gheață (11) (Begonia semperflorens).

zăhărică sf [At: TDRG / Pl: ? / E: zahăr + -ică] (Bot; reg) Cătină de garduri (Lycium halimifolium).

zâhărel sn vz zăhărel

zeherea sf vz zaherea

zaharea s.f. v. zaherea.

zaherea s.f. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dare constînd în provizii alimentare (făină, unt, miere etc.) furnizate anual oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. O sută de care trebuie să facă cîte două drumuri... ducînd zahereaua (CA. PETR.). 2 (înv.) Provizii de alimente necesare unei armate. 3 (reg.) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr etc., amestecate cu apă și sare; ext. nutreț, furaj. • pl. -ele. și (înv.) zaharea s.f. /<tc. zahire.

zăhărel s.n. 1 Dim. al lui zahăr. ◊ Expr. A duce, a purta (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela pe cineva (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. Nu mă duci tu pe mine cu zăhărelul (POP.). 2 (reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. • pl. -e. /zahăr + -el.

†ZAHARA, ZAHAREA 👉 ZAHEREA.

†ZAHEREA (pl. -rele), ZAHARA (pl. -rale), ‼ZAHAREA (pl. -rele) sf. Proviant, hrană pentru oameni și vite; nutreț, furaj: hatmanul... vrînd să poprească zahereaua turcească care o duceau Turcii să o bage în Cameniță (N.-COST.); porneau în răsărit corăbiile Turcilor încărcate cu zaherele strînse cu hapca (VLAH.); Duca-Vodă... trimețînd pîn ținuturi ca să-i aducă zahara, orz, făină, de mîncat pentru oameni și pentru cai (MUST.); le-au murit vitele cărînd la zaharele pe la serhaturi (I.-GH.); zaharaua de porumb urluit este un nutreț plăcut și priitor la toate soiurile de vite (ION.) [tc. zahiré].

†ZAHEREA (pl. -rele), ZAHARA (pl. -rale), ‼ZAHAREA (pl. -rele) sf. Proviant, hrană pentru oameni și vite; nutreț, furaj: hatmanul... vrînd să poprească zahereaua turcească care o duceau Turcii să o bage în Cameniță (N.-COST.); porneau în răsărit corăbiile Turcilor încărcate cu zaherele strînse cu hapca (VLAH.); Duca-Vodă... trimețînd pin ținuturi ca să-i aducă zahara, orz, făină, de mîncat pentru oameni și pentru cai (MUST.); le-au murit vitele cărînd la zăhărele pe la serhaturi (I.-GH.); zaharaua de porumb urluit este un nutreț plăcut și priitor la toate soiurile de vite (ION.) [tc. zahiré].

ZĂHĂRICĂ sf. 🌿 = CĂTINĂ1.

ZAHAREA, s. f. v. zaherea.

ZAHEREA, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zaharea s. f.] – Din tc. zahire.

ZĂHĂREL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

ZAHARA s. f. v. zaharea.

ZAHAREA, zăhărele, s. f. (Turcism învechit; și în formele zahara, zaherea) Hrană, merinde, provizii (pentru armată). Neîncetate cereri de zaherea erau cea mai mare pacoste pe care o aducea asupra țării atîrnarea ei de împărăția turcească. CAMIL PETRESCU, O. I 66. Din limanul Brăilei, porneau în răsărit corăbiile turcilor, încărcate cu zaherele strînse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi. VLAHUȚĂ, R. P. 34. S-a făcut obiceiu... ase da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țară, la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326. ♦ (Regional) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. Eu vă dau... zahara de mîncare. I. CR. XI 51. – Variante: zaherea, zahara s. f.

ZĂHĂREL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). Da tu, puică, ce-i mînca, Că ți-a adus bădița, Vinișor în cea ploscuță Și pîniță-n cea trăistuță, Zăhărel în cea mînuță, Na, mînîncă, măi puicuță. ȘEZ. XX 157. ◊ Loc. adv. (Familiar) Cu zăhărelul = cu vorba, cu promisiuni înșelătoare; cu cobza sau cu preșul. Ce mai e, domnule Zaharia Duhu, cu comoara dumitale. încă nu s-a lăsat adusă cu zăhărelul? C. PETRESCU, R. DR. 221. 2. (Mold., la pl.) Zaharicale, dulciuri, bomboane. În unele sate... bradul acesta... se împodobește cu fel de fel de zăhărele. MARIAN, Î. 98.

ZAHAREA, zaharele, s. f. (Turcism înv.) Hrană, provizii (pentru armată). ♦ (Reg.) Tain pentru vite preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zaherea s. f.] – Tc. zahire.

ZĂHĂREL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva) cu zăhărelul = a înșela, a ademeni (pe cineva) cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare. A se lăsa dus cu zăhărelul = a se lăsa ademenit cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare etc. 2. (Reg., la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale.

ZĂHĂREL ~e n. (diminutiv de la zahăr): A duce (sau a lua) cu ~ul a înșela ademenind cu promisiuni. /zahăr + suf. ~el

zahareà f. V. zaherea.

zaherea f. 1. od. proviziune (de primăvară și toamnă): jicnița cu toată zahereaua OD.; 2. od. trimiterea obligatorie a unei proviziuni de grâne la Constantinopole: strânge zaherea de prin satele vecine GHICA; 3. azi, în Mold., tain pentru vite: zahereaua este de popușoiu de câte patru dimerlii pe zi. [Turc. ZAHIRÈ, proviant].

zahará, V. zaherea.

zaharéz v. tr. Îndulcesc cu zahăr: apă zaharată.

zahereá f., pl. ele, și zahará f. (în doc. și zahare, zahrea și zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, și [maĭ des] zahre). Vechĭ. Proviziunĭ, merinde (p. armată ș. a.): hambare, care de zaharea¹. Azĭ, Est (zahará). Mîncare preparată p. vite (tărîță cu apă, sare ș. a.).^[1]

zăhărele (dulciuri) (reg.) s. n. pl.

zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărelele

zăhărele (zaharicale) s. n. pl.

!zaherea (înv., reg.) s. f., art. zahereaua, g.-d. art. zaherelei; pl. zaherele

zăhărel (zahăr) s. n. (și în expr.)

zaharea v. zaherea

zaherea / zaharea (înv., reg.) s. f., art. zahereaua / zahareaua, g.-d. art. zaherelei / zaharelei; pl. zaherele / zaharele, art. zaherelele / zaharelele

zăhărel (zahăr) s. n.

zaharea v. zaherea

zaherea/zaharea s. f., art. zahereaua/zahareaua, g.-d. art. zaherelei/zaharelei; pl. zaherele/zaharele

zăhărel (diminutiv al lui zahăr) s. n.

ZAHARA, zaharale, s. f. (Var., Înv.) Zaherea.

ZAHARICĂ s. f. (Var.) Zăhărică.

zaherea (-ele), s. f. – Provizii alimentare, tain. – Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; Șeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ζαχερέ, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.

ZĂHĂRICĂ s. f. Una dintre cele două plante: Myricaria germanica și Lycium vulgare. (din zahăr)

a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul expr. a se lăsa păcălit.

zăhărel s. m. (dim.) 1. somnifer. 2. (tox.) drog. 3. băutură întăritoare / energizantă.

ZĂHĂRELE s. pl. v. cofeturi, dulciuri, zaharicale.

zăhărele s. pl. v. COFETURI. DULCIURI. ZAHARICALE.

ZAHARICĂ s. v. cătină.

ZAHEREA s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)

ZAHEREA s. v. furaj, nutreț.

zaharică s. v. CĂTINĂ.

ZAHEREA s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)

zaherea s. v. FURAJ. NUTREȚ.

ZAHARA s. f. v. zaherea.

ZAHAREA s. f. v. zaherea.

ZAHEREA s. f. (Mold., ȚR) Hrană, provizii pentru armată. A: Au fost trimis . . . cîteva mii de chile zahere, faină și orz. N. COSTIN. Deci turcii, întărindu Caminița cu pușci și cu zahareli și cu oaste, au pus pașă. CRB, 164^r. Și i-au luat robi si împreună cu banii și zahareaua ce aflară. VP, 55^r; cf. URECHE; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 1^v; VP, 61^v. B: Să gătesc corăbii să meargă spre Arhipeleag cu oarece zaharea. FN. Pentru treaba zaherealei și a tunurilor. IM 1730, 3^v; cf. R. GRECEANU, s. v. vistier¹. Variante: zahara (NECULCE), zaharea (URECHE; M. COSTIN; FN; R. GRECEANU. s.v. vistier¹; CRB, 164^r; IM 1754, 1^v; VP, 55^r, 61^v, zahire (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. zahire.