zăgârnă sf [At: TDRG / V: zag~, (reg) ~âlnă, zăgână, ~galnă, zăghirlă / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) 1 Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza Si: sedilă². 2 Unealtă pentru muls oile. 3 Săculeț (1). 4 Boccea (5).

zagârnă sf vz zăgârnă

zăgalnă sf vz zăgârnă

zăgâlnă sf vz zăgârnă

zăgână sf vz zăgârnă

zăghirlă sf vz zăgârnă

zăgîrnă s.f. (reg.) Săculeț de pînză folosit la stînă pentru a strecura brînza; sedilă. • pl. -e. /cf. lat. zaberna „desagă; săculeț”.

ZĂGHIRLĂ s. f. v. zăgîrnă.

ZĂGÎRNĂ, zăgîrne, s. f. 1. Săculeț de pînză folosit la stînă pentru a strecura brînza; sădilă. Un flăcăuan zdravăn. turna într-o zăgîrnă pîntecoasă jintiță caldă dintr-un ceaun negru și larg. HOGAȘ, M. N. 190. 2. Traistă mică. – Variantă: zăghirlă (PĂSCULESCU, L. P. 276) s. f.

ZĂGÎRNĂ, zăgîrne, s. f. (Reg.) Săculeț de pînză prin care se strecoară brînza; sădilă.

zăgîrnă f., pl. e (lat. zăberna, torbă, geantă, var. maĭ tîrzie din tăverna, de unde s’a făcut tăgîrnă și tîrnă, V. brînză și gibernă). Sidilă, torbă de cînepă de strecurat jintița orĭ de pus brînza orĭ urda la scurs. Torbă, traĭstă mică (Nț. Rev. I. Crg. 4, 27). – În Bz. și zăgîlnă, în Bucov. -îlnă și -îlneáță, pl. ețe (în Ml. și tăgîrnă). V. hîrzob.

zăgârnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgârnei; pl. zăgârne

zăgârnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgârnei; pl. zăgârne

zăgârnă s. f., g.-d. art. zăgârnei; pl. zăgârne

ZĂGÂRNĂ s. v. săculeț, sedilă.

zăgîrnă s. v. SĂCULEȚ. SEDILĂ.

ZĂGÎLNĂ s. f. (Var.) Zăgîrnă.

zăgîrnă (-ne), s. f. – Sac de cînepă care servește de sedilă și storcătoare. – Var. zăgîlnă. Sb. zagrnuti „a înfășura, a lega” de la grnuti „a acumula”. Legătura cu gr. σαγίς (Diculescu, Elementele, 453) sau cu lat. zaberna „tolbă, teacă” (Scriban) este improbabilă. Bg. zagărna (Conev 65) poate fi etimon sau împrumut din rom.

ZĂGÎRNĂ, zăgîrne, s. f. ~. (din sb. zagrnuti = a înfășura, a înveli în cîrpe < sb. grnuti = a strînge, a aduna)