ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ZVĂPĂIÁ mă zvăpăi intranz. rar A deveni zvăpăiat. /Din zvăpăiat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zvârcoli. – Din văpaie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. ◊ (Fig.) A se înflăcăra, a se înfierbânta. Gesturile mi se zvăpăiau.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

zvăpăiá vb., ind. și conj. prez. 1 sg. zvăpăi, 3 sg. și pl. zvăpăie, imperf. 3 sg. zvăpăiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink