ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

zvânturá vb., ind. prez. 1 sg. zvântur, 3 sg. și pl. zvântură
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink