zvâcnire sf [At: CALENDARIU (1814), 163/17 / V: (înv) zbăc~, zbâ~, zbâgn~, sbăc~, sbegn~, sv~, svugn~ / Pl: ~ri / E: zvâcni] 1-2 Zvâcneală (1-2). 3 Circulație a sângelui în ritm mai rapid decât ritmul normal. 4 Zvâcnet (3). 5 (Fig) Pornire bruscă. 6 (Fig) Deplasare rapidă și neașteptată (într-o direcție).

svâcni v vz zvâcni

svâcnire sf vz zvâcnire

svuguire sf vz zvâcnire

zbăcnire sf vz zvâcnire

zbăgni v vz zvâcni

zbâcni v vz zvâcni

zbâcnire sf vz zvâcnire

zbegnire sf vz zvâcnire

zgăcni v vz zvâcni

zvăgni v vz zvâcni

zvâcni vi [At: LB / V: (rar) zvugni, (îvr) ~âgni, (înv) zbăgni, zvăgni, zbâ~, zgăc~, sv~ / Pzi: ~nesc / E: zvâc + -ni] 1 (D. inimă, tâmple etc.) A-și accelera ritmul normal din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli etc. Si: a bate, a palpita, a ticăi¹, a tresări, a se zbate (15), (rar) a zvâcâi (1), (îvr) a zbocoti (1), (reg) a bâcâi¹(2), a tăcăti. 2 (D. vase sangvine) A se zbate din cauza circulației mai intense a sângelui. 3 (D. sânge) A circula mai repede decât este normal. 4 (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) A se mișca brusc și involuntar. Si: (reg) a zbocoti (2). 5 (Rar) A colecta (4). 6 (Reg; d. măsele) A da dureri puternice. 7 (D. ființe) A porni repede, pe neașteptate dintr-un loc. 8 (D. ființe) A o lua la fugă Si: a o șterge. 9 A sări brusc, pe neașteptate de undeva Si: a țâșni, a o zbughi (4). 10 A sări brusc în picioare. 11 (Fig) A produce o impresie deosebită, o emoție artistică. 12 (D. vehicule) A porni brusc. 13 (D. motoare) A intra în funcțiune. 14 (Rar; d. arme de foc) A recula. 15 (Pop) A se smuci. 16 (Reg; îe) A ~ o scânteie la cineva A primi o veste.

zvâgni v vz zvâcni

zvugni v vz zvâcni

zvîcni vb. IV. intr. 1 (despre inimă) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita, a zvîcîi. Inima copilului a zvîcnit de bucurie (VOIC.). ♦ (despre vase sangvine) A se zbate din cauza circulației mai intense a sîngelui. Vîna de la tîmple îmi zvîcnește (BLA.). ◊ Analog. Tîmplele-i zvîcneau, gata să plesnească (POPOV.). ♦ (despre sînge) A circula mai repede decît este normal. Sîngele începea să-i zvîcnească mai puternic în vine (REBR.). 2 (despre ființe) A porni repede, pe neașteptate dintr-un loc; a țîșni, a sări pe neașteptate (de undeva). Caii au încercat să zvîcnească din nou în galop (GALAN). ◊ Analog. Nădejdea zvîcni din nou în inima sa (AGÂR.). ◊ Fig. Zvîcnesc cruciș trăsnetele urii (VOIC.). ♦ Spec. A sări brusc în picioare. Zvîcni de pe scaun (CE. PETR.). ♦ (despre vehicule) A porni brusc. ♦ (despre motoare) A intra în funcțiune. 3 (pop.) A se smuci. Ea tresări... și zvîcni ca un pește..., dar Bîlea o cuprinse în brațe (PRED.). • prez.ind. -esc. /zvîc + -ni.

zvîcnire s.f. Acțiunea de a zvîcni și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zvîcni.

ZVÎCNI, zvîcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre unele organe ale corpului) A se zbate repede și cu putere (din cauza afluxului de sînge, pricinuit de emoție, de oboseală etc.). Își simți părul ridicîndu-i-se în vîrful capului. Inima se izbi o dată tare în coșul pieptului, pe urmă prinse a zvîcni repede. SADOVEANU, O. VII 362. În agitația nervoasă în care se afla, simțea cum îi zvîcnesc tîmplele. BART, E. 213. El din patu-i o ridică și pe pieptul Iui și-o pune, Inima-i zvîcnește tare, viața-i parcă se răpune. EMINESCU, O. I 84. ♦ (Despre ființe) A mișca repede o parte a corpului. [Vițelul] se tăvăli și începu să zvîcnească grozav din picioare. CARAGIALE, S. 80. 2. (Despre ființe) A sări pe neașteptate (de undeva); a țîșni, a se repezi, a o zbughi. Cîinele zvîcni înainte și prepelița sări în aer. SADOVEANU, O. VII 82. O veveriță juca ca o flacără roșcată... Zvîcni pe o creangă mai de aproape și dispăru, ca să apară peste o clipă în alt ram. C. PETRESCU, A. 75. Cel dinții care zvîcni afară pe punte, furios, cu capul gol, cu haina pe-un umăr, fu Seceleanu. BART, E. 292. Fig. Acolo apa cînta un cîntec surd, înfiorător; în coș fîșîiau din cînd în cînd grăunțele: în covată zvîcnea în pulbere fină făina. SADOVEANU, O. VII 294. Automobilul zvîcni ca un alergător de cursă. REBREANU, R. I 176. ♦ A sări brusc în picioare. Ea tresări, ca și cînd abia atunci s-ar fi deșteptat din somn și zvîcni ca un pește în sus. PREDA, Î. 151. Cel care se mișcase tresări cu spaimă, simțind cel dintîi primejdia. Zvîcni în picioare, scuturînd în juru-i flăcările ca pe niște fluturi. SADOVEANU, Z. C. 196. Cînd îl văzu... intrînd în cîrciumă urmat de suită, zvîcni de pe scaun. C. PETRESCU, Î. II 140. 3. A face mișcări bruște pentru a-și elibera corpul dintr-o strînsoare; a se zbate. Înțepenindu-și brațele ca să-l țină pe cel prins, care zvîcnea și se zvîrcolea ca un șarpe, răsuflă adînc. DUMITRIU, N. 219.

ZVÎCNIRE, zvîcniri, s. f. Faptul de a zvîcni; tresărire, bătaie a inimii, a tîmplelor etc. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. Generalul îl măsură cu mirare și-cu o zvîcnire nervoasă de mustață. REBREANU, P. S. 93. ♦ Fig. Izbucnire trecătoare, de scurtă durată. În ochii generalului licări o zvîcnire vicleană. VORNIC, P. 124. I-a spus cu o voce schimbată, aspră, tușei Tudora care avea în ochi o zvîcnire de spaimă: «Bine, bine, la treabă!». PAS, Z. I 266. Cîntecul era lung și uniform, cu zvîcniri de pălălaie care se stinge. DAN, U. 173.

ZVÎCNI, zvîcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tîmple, puls etc.) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A țîșni, a o zbughi pe neașteptate (de undeva). ♦ A sări brusc în picioare. – Din zvîc.

ZVÎCNIRE, zvîcniri, s. f. Faptul de a zvîcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului.

A ZVÂCNI ~esc intranz. 1) (despre inimă, tâmple, puls) A bate mai repede și mai puternic decât de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emoții, a unui efort sau a unei boli); a palpita. 2) (despre ființe) A face o mișcare rapidă și pe neașteptate; a țâșni. 3) A se ridica brusc în picioare. /zvâc + suf. ~ni

svâcnì v. 1. a palpita: inima-i svâcnește tare EM.; 2. a se bate, vorbind de tâmplele capului, mușchii; 3. se zice de o pușcă al cării strat izbește umărul când se descarcă. [Cf. svâc!].

zvîcnésc v. intr. (din *zvîcnesc, d. vsl. zvenknonti, a hui; sîrb. zveknuti, a răsuna). Bat tare, (vorbind de inimă și artere): îĭ zvîcneaŭ tîmplele de durere, de furie. O zbughesc (Rar). – Și zvîcîĭ (Rar). V. palpit.

zvâcnire s. f., g.-d. art. zvâcnirii; pl. zvâcniri

zvâcnire s. f., g.-d. art. zvâcnirii; pl. zvâcniri

zvâcnire s. f., g.-d. art. zvâcnirii; pl. zvâcniri

zvâcni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnesc, 3 sg. zvâcnește, imperf. 1 zvâcneam; conj. prez. 1 sg. să zvâcnesc, 3 să zvâcnească

zvâcni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnesc, imperf. 3 sg. zvâcnea; conj. prez. 3 să zvâcnească

zvâcni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnesc, imperf. 3 sg. zvâcnea; conj. prez. 3 sg. și pl. zvâcnească

zvîcni

svâcnesc, -neam 1 imp.

ZVÂCNIRE s. v. palpitație.

ZVÂCNI vb. 1. v. palpita. 2. v. fremăta.

ZVÎCNI vb. 1. a bate, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.) 2. a fremăta, a palpita, a pulsa, a vibra. (~ în el o mare bucurie.) 3. a mișca, (reg.) a țicui. (Undița ~.)

ZVÎCNIRE s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii).