10 definiții pentru „zvâc”   declinări

ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ZVÂC interj. Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

zvâc interj., s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZVÂC interj. v. țuști, zbughi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZVÂC interj. ( se folosește pentru a reda zgomotul produs de o mișcare bruscă). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZVÂC interj. Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZVÂC ♦ (substantivat, s.n.) Mișcare bruscă, săritură precipitată, țâșnire. (Calul sări un zvâc înapoi.)
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zvâc interj., s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

svîc interj. – Exprimă ideea de start sau de zvîcnet. – Var. zvîc și der. Creație expresivă, cf. sfîr, sgîț, smîc.Der. svîcni, vb. (a bate, a palpita; a vibra; a se lansa, a se avînta), cu suf. expresiv -ni, cf. smîcni (după Cihac, II, 383, din sl. zvĕknąti „a suna”); svîcneală (var. svîcnitură), s. f. (zvîcnet, lovitură); svocoti, vb. (a zvîcni, a palpita); svoacă, s. f. (Trans., vărguță, vergea); (s)vîrcoli (var. Trans., (s)virgoli), vb. refl. (a se agita, a se zbate, a se zbuciuma; a se întoarce de pe o parte pe alta, a se încolăci o reptilă), de la o var. *svîrc, care nu se mai folosește (cf. sgîț-sgîlț-, fîț-fîrț-, hîc-hîrc- etc.), cu suf. expresiv -li (după Cihac, II, 557, din sl. kolo „roată”; după Weigand, Jb, XIX, 142 și Candrea, din bg. vărkolest „rotund”, bg. vărgaljam „a înfășura” din mag. vergelni, după Drăganu, Dacor., VI, 303; după Tiktin, din sl. zvrĕti, svrkniti „a se zvîrcoli”; dar, pe lîngă dificultățile fonetice, ideea de „a se întoarce” sau de „rotunjime” este secundară în cuvîntul rom.); svîrcoleală (var. svîrcolitură), s. f. (agitație, frămîntare).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

zvîc, interj. care arată zvîcnirea uneĭ mașinĭ, uneĭ vine congestionate (d. zvîcnesc [ca zvîr, zbîr d. zvîrl, zbor] saŭ d. vsl. zvenkŭ, zvonkŭ, zgomot; bg. zvuk, zîngănit [!]; sîrb. zvek, zvuk, zîngănit; rus. zvuk, bufnitură. V. sfîc).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink