ZUZUÍT, zuzuituri, s. n. (Neobișnuit) Zumzet. – V. zuzui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZUZUÍT, zuzuíturi, s. n. (Pop.) Zumzet. (din zuzui) [def. și DLRLC]
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zuzuít s. n., pl. zuzuíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce un zuzet; a susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Onomatopee.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZUZUÍ, zúzui, vb. IV. Intranz. ~.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zuzuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zúzuie, imperf. 3 sg. zuzuiá conj. prez. 3 să zúzuie
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZUZUÍ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zuzuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. zúzuie, imperf. 3 sg. zuzuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink