ZURUITÓR, -OÁRE, zuruitori, -oare, adj. Care zuruie; zornăitor. [Pr.: -ru-i-] – Zurui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZURUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zuruie; care produce zuruituri; zornăitor; zdrăngănitor; zăngănitor. /a zurui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZURUITÓR, -OÁRE, zuruitori, -oare, adj. Care zuruie^[1]. – Din zurui + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: ^[1]Conform DLRM ar trebui zuruiește. - gall

zuruitór (-ru-i-) adj. m., pl. zuruitóri; f. sg. și pl. zuruitoáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZURUITÓR adj. v. zornăitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zuruitór adj. m., pl. zuruitóri; f. sg. și pl. zuruitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink