ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Din tc. zorba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZURBÁ ~le f. înv. 1) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 2) fig. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie; zarvă. /<turc. zorba
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă, ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Tc. zorba.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zurbá (înv.) s. i., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále, art. zurbálele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZURBÁ adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZURBÁ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zurbá (-ále), s. f. – Revoltă, răscoală. – Var. mr. zorba. Tc. (per.) zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζορμπᾶς, sb. zorba. – Der. zurbalîc (var. înv. zorbalîc), s. n. (rebeliune, discordie, ceartă), din tc. zorbalik; zurbagiu, adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu); zurbavă, s. f. (ceartă, dispută, diferend), în Mold., prin contaminare cu gîlceavă; zurbaliu, adj. (rebel); zurbălui, vb. (a se răscula).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

zurbá s. f., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZÚRBĂ, zúrbe, s. f. v. zurba. [morf. DLRLC]
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ZÚRBĂ s. f. v. zurba.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink